Rolul și funcțiile puterii politice

1. Introducere

Gestiunea afacerilor publice, subiect fundamental pentru gandirea politologica, preocupa omenirea incepind cu cele mai indepartate timpuri ale vietii comunitare. Cu toate acestea, subiectul este mereu de actualitate, pentru ca evolutia organizatiilor statale ridica noi si importante probleme in fata factorului politic.

Politicul reprezinta domeniul de manifestare al uneia din cele mai importante puteri sociale, respectiv puterea politica. Puterea politica, prin definitie, constituie instrumentul de guvernare a colectivitatilor umane. In aceasta calitate, ea are si cea mai mare forta de impunere in plan social. Dar, pentru faptul ca guvernarea este fenomenul social cu cel mai mare grad de complexitate, deoarece ea urmareste, ca scop, coeziunea si agregarea sociala, in conditiile in care interesele individuale sunt tot mai diverse si contradictorii, puterea politica, in calitatea ei de instrument de guvernare, poarta si ea in sine o asemenea trasatura.

Puterea politica devine un subiect de mare atractie, atit in context intern cit si extern; atit pentru stiintele politice, cit si pentru practica guvernarii. Aceasta pentru ca atit stiinta, cit si practica, mai mult decit in alte domenii, nu pot sa se rezume numai la descrierea si reflectarea fenomenului, ci, pe fondul unei accentuate responsabilitati sociale, ele manifesta un deosebit interes pentru a identifica si propune solutii in scopul ameliorarii actului de guvernare.

Puterea reprezinta conceptul cheie al politicii. Esenta activitatii si luptei politice este accesul la putere. Aceasta permite , pe plan intern si extern, transpunerea in practica a propriilor programe politice, precum si satisfacerea propriilor interese. Celelalte categorii ale stiintelor politice sunt determinate de raporturile cu si fata de conceptul de putere.

Pe plan international, puterea reprezinta in acelasi timp un scop in sine cit si un mijloc de atingere a altor obiective. Ea este moneda de schimb in politica internationala, fiind definita ca lupta pentru putere.

2. Puterea politica – concept fundamental al stiintei politice

Datorita rolului important pe care politicul il exercita in orice societate, puterea politica, ca forma specifica a puterii sociale, joaca in cadrul acestuia un rol major si are o multime de definitii. Putem considera, totusi, ca una dintre cele mai relevante definitii ale puterii politice este „…acea capacitate a unei instante sociale de a determina obiectivele comunitare si de a le impune si realiza, gratie fortei de care dispune, gratie legitimitatii si increderii pe care oamenii o au in caracterul sau binefacator” .

Pentru intelegerea faptului ca realizarile notabile ale cercetarii contemporane in domeniul puterii politice se intemeiaza pe contributiile teoretice din epocile anterioare, trebuie facuta mai intii o parcurgere a procesului genezei si evolutiei diferitelor idei, teorii si conceptii despre putere, din cele mai vechi timpuri si pina astazi. Astfel, ideile si teoriile specifice gindirii politice din Orientul Antic, dar si din statele sclavagiste greco-romane au fost axate pe relevarea necesitatii si importantei imbunatatirii activitatilor de conducere sociala, prin intermediul institutiilor statului. Premisele configurarii unei viziuni sistematice asupra problemelor teoretice si practice referitoare la conducerea si puterea politica au aparut odata cu marile sisteme de gindire filosofica ale lui Platon si Aristotel. Platon a pus bazele unei orientari deductiviste si speculative in domeniu, cu largi ecouri in conceptiile politico-religioase ale ginditorilor din Epoca Medievala si nu numai, in timp ce Aristotel a incurajat studiul pozitiv al fenomenului politic, sub aspectele analizei concrete a formelor lui de manifestare, organizare, conducere etc. Cresterea puterii si influentei bisericii catolice in Epoca Medievala a avut ca efect preocuparea unor reprezentanti de frunte ai gindirii politico-religioase de a releva caracterul transcendental al principiilor ce guverneaza ordinea politica si a legitimitatii de origine divina a puterii. Conceptiile lucrarilor specifice elaborate in aceasta perioada au evidentiat moduri de abordare care au pus accentul pe argumente teologice si morale.