Rolul victimei în identificarea autorului infracțiunii

1. Introducere

Deşi există multe aspecte ce ţin de relaţia infractor-victimă de care se interesează victimologii, cel mai important dintre ele se referă la faptul dacă victimile pot sau nu să împartă într-o anumită masură responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natură antisocială împotriva lor. Studiile şi cercetările efectuate au scos în evidenţă o multitudine de aspecte care conduc la concluzia că raportul infractor-victimă este mult mai complex, fiind necesară analiza mecanismelor şi pârghiilor de ordin psihologic şi psihosocial din cadrul structurii relaţiei interpersonale, care ajută mult mai bine la evidenţierea situaţiei reale decât operarea disjunctivă din perspectivă strict juridică .

2. Rolul victimei în identificarea şi descoperirea autorului infracţiunii

Cunoaşterea faptelor şi împrejurărilor de fapt, urmarea produsă, a autorului faptei, are o deosebită importanţă pentru soluţionarea legală şi temeinică a cauzelor penale deoarece, ne indică tot ce trebuie dovedit, îndrumând organul judiciar pentru lămurirea prin probe a tuturor aspectelor care interesează cauza, dar, totodată, împiedicându-le să-şi irosească timpul cu dovedirea unor faptei şi împrejurări care nu prezintă nici o importanţă pentru cauză .

Pentru organul judiciar, primele informaţii sunt deosebit de utile, atât pentru concretizarea unor activităţi tactice, cât şi la elaborarea versiunilor. Sursele de informaţii cu această ocazie sunt victimele infracţiunii, rudele acestora, martorii oculari şi chiar organele de poliţie sosite primele la faţa locului sau chiar făptuitorul.

Ascultarea de îndată a victimei este impusă de considerente de ordin tactic, dictate de operativitatea cu care trebuie efectuate anumite activităţi (de exemplu urmărirea pe urmele * calde * a faptuitorului), precum şi starea de sănătate, împrejurarea ca, între timp aceasta se poate agrava, cu riscul de a nu putea fi valorificate informaţiile utile pe care le-ar putea furniza .

Victima este persoana care suferă, direct sau indirect, consecinţele fizice, materiale sau morale ale unei acţiuni sau inacţiuni , putând furniza, în general, informaţii cu privire la unele împrejurări ale săvârşirii infracţiunii, cum ar fi :

- semnalmentele făptuitorului ;

- categoria de persoane din rândul cărora se poate recruta făptuitorul ;

- direcţia în care s-a deplasat după părăsirea locului faptei;

- existenţa unor urme care să demonstreze că s-a săvârşit o faptă penală;

- căile folosite de făptuitori pentru a pătrunde în locul faptei;

- activităţile desfăşurate de făptuitori la locul faptei;

- instrumentele folosite la comiterea faptei;

- locurile pe unde s-au deplasat infractorii în câmpul crimei, numărul făptuitorilor;

- bunurile şi valorile ce lipsesc de la locul faptei;

- existenţa aşa numitor * împrejurări negative*;

- persoanele care au perceput, în tot sau în parte, sau puteau să perceapă fapta şi împrejurările săvârşirii acesteia;

- modificările intervenite în câmpul faptei, persoanele care le-au făcut şi scopul acestora;