România - Olanda.Politica Drogurilor

Existența unui stat este strâns legată de regulile care o guvernează. Diferitele sfere in care indivizii își desfășoară activitățile fac necesară coexistența unui total de activități modelatoare pentru întreaga societate, deci nu doar pentru o parte din ei, ci pentru acel tot unitar, denumit stat. Nevoile indivizilor se îndreaptă în direcții diferite dar și în direcții comune. Pentru acest lucru este necesară elaborarea unor politici care să cunoască toate cerințele publicului țintă, să fie posibile de aplicat și să conducă către indivizi mulțumiți, fie că este vorba de politici privind sistemul de învățământ; sănătatea, fiind de alt fel un element important in bunul mers al societății; transporturile, infrastructura, locuințele, comerțul, etc., politici care determină prin punerea lor în practică nivelul bunăstării membrilor statului și statului înn general, dar și particular.

Aceste Politicile publice, în fond reprezintă o serie de măsuri luate pe fundamentul unor obiective, a mijloacelor de realizat şi a resurselor alocate pentru atingerea scopului propus în contexte diferite. Prin politici publice se răspunde unor nevoi apărute în cadrul societăţii, astfel încât să se reducă decalajele referitoare la un domeniu sau altul. Prin ele statul intervine în activitatea economică şi socială. Statul crează societatea.

Politica drogurilor, din punctul meu de vedere este o situație divergentă către sănătate; legislație; cultură; educație; religie; fiecare, dintre cele enumerate formulează o concepție finală despre aceste produse. Am luat ca exemple două țări în care aceeași politică, cea privind consumull de droguri, este abordată diferit, cu mențiunea că există posibilitatea ca acest diferit să fie doar o chestiune de relativitate sau de context. Cele două țări sunt România și Olanda, cea din urmă fiind țar în care lalele, morile de vânt, canalele cu locuințele lacustre, vitrinile decorate cu neoane roșii și domnișoare, diversitatea în materie sexuală și coffe shop-urile destinate consumului de droguri sunt principalele atracții turistice. În acest fel am scos în evidență unul din lucrurile esențiale pentru Olanda, cu precădere vorbind despre capitala acesteia, și anume faptul că Olanda este zonă turistică, un motor financiar pentru bugetul statului, buget alcătuit și din comercializarea drogurilor. Din perspectiva acesta găsesc ca fiind o diferență considerabilă între cele două țări, diferență ce duce către elaborarea unei politici în mod diferit. România este un punct turistic, dar de mici dimensiuni, comparativ cu Olanda.

De altfel, cele mai multe alte țări din acest punct de vedere al consumului de droguri de agrement este considerat a fi în detrimentul societății și, prin urmare, trebuie să fie scos în afara legii. Acest lucru a provocat fricțiuni între Țările de Jos și în alte țări cu privire la politica de canabis, în special cu Franța și Germania. Din 2004, Belgia pare să se îndrepte spre modelul olandez și legislatorii din câteva locale germane au fost in asteptare pentru experimente bazate pe modelul olandez. Elveția a avut dezbateri îndelungate și aprinse parlamentare cu privire la posibilitatea de a urma modelul olandez privind consumul de canabis, cel mai recent a decis împotriva acestuia în 2004. O nouă lege a venit în trei provincii, inclusiv prima la Maastricht și Eindhoven (care acoperă alte provincii, inclusiv de la Amsterdam în 2012) care permite doar membrii inregistrati ai cluburilor pentru a merge la cafenele de cannabis, numai rezidenții olandezi, care au cel puțin vârsta de 18 ani se pot înscrie, iar tuturor strainilor vor fi interzise, inclusiv a celor din statele UE. De test, cateva coffeeshop-uri din sudul Olandei au fost deja forțate să se ocupe de această nouă lege.

Despre Olanda se spune că este țara toleranței pe plan social, lucru uneori perceput greșit, neînțeles alteori sau supus judecății de chiar noi românii. Statul olandez, prin așa denumită politică a toleranței afirmă de fapt, că acesta este maniera prin care populația poate fi menținută sub control, că poate fi informat asupra unei stări concrete și realiste, lucru realizat prinn propria politică privind drogurile. Statul român este de părere căprin interzicerea concretă și strictă a acestor produse se poate realiza monitorizarea populației . În acest sens legislația oferă clarificări precise cu privire la acest consum prin LEGE Nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 362 din 3 august 2000. În mod deosebit mi-a atras atenția CAP. 4 Măsuri împotriva consumului ilicit de droguri ART. 27 în care se menționează: consumul ilicit de droguri aflate sub control naţional, fără prescripţie medicală, este interzis pe teritoriul României; persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control naţional este supusă, după caz, uneia dintre următoarele măsuri: cura de dezintoxicare sau supravegherea medicală. De menționat faptul că legislația olandeză privind consumul de droguri nu arată foarte diferit de cea română, consumul de droguri nu este considerat a fi legal, ci este tolerat de autorități atât cât să nu producă probleme, fiind elaborate o serie de regulide respectat, atât pentru comercianți, cafenele cât și în privința dozei de drog.