Sancțiunea Contravențională

1. Definirea, trăsăturile, scopul şi funcţiile sancţiunii contravenţionale

§1. Noţiunea de sancţiune contravenţională

Orice normă juridică cuprinde consecinţele ce survin în cazul nerespectării dispoziţiei normei, adică sancţiunea juridică la care este expus cel care a nesocotit această dispoziţie.

Dintre diversele tipuri de sancţiune juridică, un loc important îl ocupă sancţiunea juridică contravenţională, care reprezintă o măsură de constrângere statală prevăzută de legea contravenţională şi aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvârşirea cu vinovăţie a contravenţiei, având drept scop ocrotirea valorilor sociale, formarea unei conduite civice corecte a făptuitorului, prevenirea comiterii unor noi contravenţii atât de către contravenientul însuşi, cât şi de către alte persoane .

Potrivit art. 32 alin. (1) Codul Contravenţional sancţiunea contravenţională este o măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie.

Instituţia de bază a dreptului contravenţional – sancţiunea – este reglementată în capitolele IV şi V din Codul Contravenţional al Republicii Moldova, locul principal ocupându-l cadrul sancţiunilor contravenţionale şi modul de aplicare a acestora. Ea este reglementată în cadrul uneia dintre cele trei instituţii fundamentale ale dreptului contravenţional, alături de contravenţie şi de răspunderea contravenţională. În concepţia legiuitorului, sancţiunile sunt efectul răspunderii contravenţionale, iar aceasta, la rândul său, este consecinţa juridică a comiterii contravenţiei .

§2. Trăsăturile sancţiunii contravenţionale

Sancţiunea contravenţională dispune de următoarele trăsături caracteristice:

- este o formă de constrângere statală, întrucât poate fi aplicată doar de stat, prin organe competente, în numele legii;

- este o măsură coercitivă ce se concretizează într-o anumită privaţiune, restricţie sau obligaţie silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenţiei;

- este un mijloc de reeducare. Pe lângă caracterul său represiv, are un puternic rol şi efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de îndreptare a contravenientului, de formare şi permanentizare în conştiinţa acestuia a convingerii că respectarea legii este o necesitate;

- se aplică numai în cazul comiterii unei contravenţii;

- se aplică numai faţă de contravenient;

- nu atrage după sine consecinţele antecedentului penal.

§3. Scopul sancţiunii contravenţionale

Aplicarea sancţiunilor contravenţionale are drept scop:

- ocrotirea valorilor sociale, protejate de normele juridice contravenţionale (partea special a Codului Contravenţional);

- reeducarea persoanei care, cu vinovăţie, a comis o contravenţie prevăzută de legea contravenţională în spiritual respectării ordinii de drept;

- prevenirea săvârşirii unor noi fapte antisocial atât de contravenient (prevenţia specială), cât şi de către alte persoane (prevenţia generală).

§4. Funcţiile sancţiunii contravenţionale

În vederea obţinerii scopului său, sancţiunea contravenţională îndeplineşte anumite funcţii, şi anume:

- funcţia de constrângere, ceea ce presupune că sancţiunea impune restricţii celui vinovat de comiterea contravenţiei şi reprezintă echivalentul pe plan sancţionator al gradului de pericol social al contravenţiei. Constrângerea reprezintă un element important pentru eficienţa scopului sancţiunii, fiindcă exprimă corelaţia dintre gravitatea contravenţiei şi severitatea sancţiunii;

- funcţia de reeducare, ceea ce presupune că aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale urmăreşte scopul de a forma o atitudine corectă faţă de societate, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Reeducarea reprezintă transformarea conştiinţei contravenientului, combaterea şi şichidarea concepţiilor şi deprinderilor antisociale;

- funcţia de exemplaritate, ceea ce presupune că sancţiunea contravenţională influenţează asupra altor persoane nestatornice de a se abţine în a comite contravenţii, exercitând asupra acestora convingerea privind inevitabilitatea răspunderii contravenţionale în cazul dacă vor comite contravenţii;

- funcţia de eliminare, ceea ce presupune că în cazul contravenţiior cu un grad sporit de pericol social, contravenientul poate fi izolat temporar de societate. Eliminarea are loc numai în cazurile strict prevăzute de lege şi se realizează ori de câte ori sancţiunea arestului administrative se execută în locuri de deţinere .