Sancțiuni disciplinare aplicate funcționarilor publici

SANCŢIUNI DISCIPLINARE APLICATE

FUNCIONARILOR PUBLICI

I. RǍSPUNDEREA ADMINISTRATIVǍ

Ȋn sens general, prin administraţie publică se inţelege activitatea de asigurare a funcţionari serviciilor publice administrative,prin efectuarea de acte juridice, operaţiuni administrative şi fapte materiale, de catre funcţionarii publici. Ȋn acest sens de funcţionare, prin conceptul de funcţie publică se ȋnţelege activitatea pe care o prestează funcţionarii publici.

În activitatea desfăşurată funcţionarii trebuie să respecte legile şi celelalte acte normative şi individuale cu caracter legal aplicabile raporturilor sociale în care participă. De asemenea, trebuie să îndeplinească obligaţiile legale care le revin, precum şi să nu încalce regimul incompatibilităţilor şi interdicţiilor care le sunt impuse.

Încălcarea tuturor acestora antrenează răspunderea juridică pentru abaterile comise. Această răspundere este extrem de diversificată având în vedere natura juridică variată a reglementărilor aplicabile în administraţia publică (administrative, civile, penale, financiare, etc.), dar ea poate fi redusă la două forme principale şi anume: răspunderea sancţionatorie şi răspunderea reparatorie.

În cazul abaterilor disciplinare sunt afectate relaţiile din interiorul autoritaţii publice sau instituţiei publice unde a fost săvȃrşită abaterea de către funcţionarul public, adică de către persoana care se află ȋntr-un raport de funcţie publică cu respectiva autoritate sau instituţie publică.

Sancţiunile discipliare sunt aplicate, de regula, de şeful ierarhic al funcţionarului public a cărui răspundere a fost angajată, cel care a săvȃrşit abaterea disciplinară, ȋn timp ce sancţiunile contravenţionale sunt aplicate de p persoană sau de un organ anume prevăzut de norma juridică ce stabileşte acea contravenţie.

Ȋn sfera cercetării fenomenul răspunderii sociale, implicit a celei juridice au fost realizate mari progrese in ultimele decenii, atȃt in ceea ce priveste analiza formelor răspunderi juridice, cȃt si in planul, mai larg, al relatiei dilectice dintre responsabilitatea socială si răspunderea socială. Din această perspectivă cercetarea raspunderii juridice, ca instituţie complexă a dreptului, a formelor sale ca instituţii ale diferitelor ramuri de drept, trebuie să depăseasca tradiţionalele cadre ale tehnicitaţii juridice, realizȃndu-se o deschidere mai mult spre filosofie, praxiologie, psihologie sociologie, etc.

Dupa cum doctrina de drept public subliniază si in domeniul ştiinţei dreptului se conturează distincţia dintre noţiunile de raspundere si responsabilitate, distincţie ce isi are originea in tezele filozofice cu privire la delimitarea fenomenului răspunderii sociale de cel al responsabilitaţii sociale.

Răspunderea juridică ,,intervine pe terenul răului infptuit”, adică ȋn urma săvarşirii unei abateri. Specific abaterilor săvarşite de funcţionarii publici este faptul că ele pot interveni ȋn timpul exercitarii funcţiei, in legătura cu exercitarea acesteia sau, pur şi simplu, prin abaterea de la anumite norme care nu au o legatura directa, nemijlocită cu funcţia, dar care pun sub semnul intrebării prestigiul funcţionarului public.

Ȋn doctrina intrebelică, răspunderea statului si a funcţionarilor săi era privita ca una din formele de manifestare a responsabilitaţii in dreptul administrativ. Se pornea de la teza că activitatea administraţiei poate fi de multe ori o cauza de daune pentru particularii care vin ȋn contact cu ea, ceea ce atragea intervenţia unei răspunderi materiale a acestora, alături de cea disciplinara, atrasă de ȋnalcarea unor norme de comportament profesional, de ordine si disciplină intr-un serviciu public.

Regimul juridic al funcţiei publice include şi problema răspunderii acestuia, a cărui menire este reprimarea greselilor comise de agentii publici, aspect care reprezinta doar unul din scopurile răspunderii.

Prin intermediul răspunderii se relizează atat scopul preventiv, cat si cel sancţionator, cărora ar trebui să li se adauge potrivit doctrinei actuale, si cel educativ.

Lege nr 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările si completările ulterioare reglementează in capitolul VIII, Sancţiunile disciplinare si răspunderea funcţionarilor publici.

Formularea acestui titlu a fost criticată ȋn doctrina actuală ca fiind lipsită de precizie, indicate fiind o denumire cu cele doua sintagme ȋn forma inversată, adică ,,raspunderea si sancţiunile disciplinare aplicabile funcţionarilor publici” sau si mai riguros, numai ,,răspunderea funcţionarilor publici”

Potrivit legii, incălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovaţie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinară, contraventională, civilă sau penală, dupa caz.

Spre deosebire de celelalte statute (coduri) ale funcţionarilor publici existente din anul 1923 in Romȃnia, se constată că actuala reglementare introduce elementul de vinovatie pentru ȋncălcarea ȋndatoririlor de serviciu si reglemntează şi alte forme de răspundere, ȋn afara celei specifice dreptului administrativ.

Astfel dupa cum se poate observa, legea stabileşte patru forme de raspundere aplicabile funcţionarilor publici.

Aceste forme nu se exclud intre ele, se arată ȋn doctrina recentă, ele putȃnd fi aplicabile concomitent dacă fapta comisă ȋntruneste ȋn acelasi timp, condiţiile unor forme diferite de răspundere juridică.

Funcţionarul public poate deci să fie sancţionat cu sancţiuni specifice fiecărei forme de răspundere. Ceea ce, principal este interzis, nu reprezinta decat aplicarea a doua sancţiuni de aceeaşi natură juridică pentru aceeaşi faptă.

Expresia ,,raspundere civilă” are in vedere o răspundere pentru pagubele cauzate.

Aceasta este ȋnsa o instituţie a dreptului administrativ, atunci cand paguba a fost cauzată printr-un act administrativ declarat ilegal de catre instanta de contencios administrativ, fiind vorba de o răspundere administrativ patrimonială, specifică dreptului administrativ.

Poate fi identificată ȋnsa si ca o instituţie a dreptului civil, atunci cȃnd paguba a fost produsă printr-o faptă plasată ȋn afara atribuţiilor de serviciu, un delict civil ori printr-o infracţiune, fiind vorba de latura civilă a procesului penal.

,, Incalcarea cu vinovatie de către funcţionarii publici a ȋndatoririlor corespunzătoare funcţie publice pe care o deţin si a normelor de conduită profesională si civică prevazute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage raspunderea disciplinară a acestora.”