Sancțiunile juridice

1.Introducere

Dreptul este conceput ca un sistem de norme, reguli (legi, acte) care stabilesc atribuţiile statului,a aparatului de stat dar si limitele statului, acesta având nevoie de drept pentru a se impune,dreptul fiind un instrument al statului,el reglementând relaţiile dintre oameni, exprimând voinţa statului si impunând o conduita tipica , un model pentru toata lumea, model ce trebuie respectat in caz contrar apărând sancţiunea.

Sancţiunea cuprinde consecinţele nerespectării dispoziţiei şi constituie măsurile ce le pot lua organele de specialitate ale statului împotriva persoanelor care au violat prevederile legale sau nu au îndeplinit cerinţele normei juridice. Sancţiunea este prevăzută în partea finală a normei juridice şi are menirea să restabilească ordinea încălcată, să descurajeze încălcarea normelor de drept în viitor şi să îndrepte pe cel vinovat.

Reprezentand răspunsul pe care societatea îl dă conduitei ilicite, este modalitatea de reacţie împotriva celor care au nesocotit prescripţia normei de drept.

Prin aplicarea de sancţiuni se urmăreşte de asemenea îndreptarea subiectului vinovat de încălcarea normei juridice şi reinserţia acestuia în societate.

Dreptul violat se exercită pe calea specială a acţiunii în justiţie, care nu este altceva decît recursul la autoritatea competentă, potrivit unor proceduri determinate, în vederea pronunţării sancţiunilor care duc la respectarea lui. Regula de drept nu poate să rămână în stare de principiu moral, ideal. Oamenii trebuie să aibă o conduită conformă cu regulile de drept. În caz contrar ei pot şi trebuie să fie constrânşi, prin aplicarea de sancţiuni, de către organele competente, care reprezintă forţa de constrângere a statului.

Cea mai mare parte a populaţiei respectă de bună voie regulile de drept, chiar dacă nu le înţeleg sau nu le aprobă. Ei le respectă fie din virtute, fie din disciplină, din obicei sau de frică de sancţiune, care rămîne totuşi excepţie.

Sancţiunea normei juridice se caracterizează prin legalitate adică se explică numai în conformitate cu legile în vigoare conform dictonului „nulla poena sine lege” şi reprezintă atributul exclusiv al organelor competente prevăzute de actele normative.

Deşi este o latură a importantă a normei juridice, sancţiunea ţine de domeniul general al constrângerii de stat, dar nu trebuie confundată, identificată cu coerciţia statală. Sunt acţiuni care, nu implică exercitarea vreunei constrângeri şi care se execută de bună voie. Sunt de asemenea expres prevăzute sancţiuni pentru a căror aplicare se cere, alături de actul de putere statal, o condiţie a manifestării voinţei subiectului ale cărui drepturi au fost încălcate.

Sancţiunile apar sub diverse forme, în funcţie de ramura de drept şi de natura încălcării dispoziţiei legale. Sancţiunea poate consta în anularea unui act, plata unei sume de bani, condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate. Astfel ea apare ca o măsură de ordin juridic care atinge o persoană în drepturile juridic care atinge o persoană în drepturile şi libertăţile sale sau un act eficace pronunţat de autoritate competentă în vederea nestabilirii ordinii juridice care a fost tulburată.

Odată aplicată sancţiunea, ca rezultat juridic al cercetării unei acţiuni, efectul ei este se asigură prin executare, care de cele mai multe ori se realizează pe cale silită, fie asupra patrimoniului unei persoane, fie chiar asupra libertăţii ei.

Se întâmplă, ca el care trebuie să fie supus unei sancţiuni pentru executarea regulii de drept să scape de constrângere şi să persiste în violarea dreptului. Acest fenomen poate surprinde şi nemulţumiri. El nu stabileşte însă forţa morală a dreptului. Regula de drept îşi păstrează valoarea sa, cu toate că nu poate fi riguros respectată. O sancţiune care se aplică, fără intervenţia directă a statului o constituie deci, rezilierea de plin drept a contractului, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de către una dintre părţi. Sau, dreptul de a ţine un bun al datornicului pe care legea îl acordă în anumite cazuri aceluia care îl deţine. Legitima apărare este şi ea o sancţiune aplicată de o persoană particulară, în virtutea legii care prevede că legitima apărare constituie o cauză de exonerare de răspundere penală.

2.CLASIFICĂRI ALE SANCŢIUNILOR JURIDICE

Sancţiunile apar sub diverse forme,in functia de ramura de drept, astfel:

În dreptul civil sancţiunea nu se manifestă printr-o acţiune directă asupra unei persoane, ci numai asupra bunurilor ei.

În dreptul penal însă sancţiunea se manifestă printr-o acţiune directă asupra autorului faptei ilicite, deoarece faptele susceptibile de aplicare sancţiunii penale sunt considerate cele mai de societate a fi cele mai grave, lezând cele mai importante interese ale societăţii.

La momentul actual scopul pedepsei penale este apărarea societăţii împotriva unor acte sociale care pun pericol pacea, ordinea sau existenţa societăţii. Ceea ce se urmăreşte este restabilirea autorităţii restabilirea autorităţii legale.

După natura lor juridică determinată de regula încălcată, sancţiunile se împart în constituţionale „administrative, penale fiscale, civile, etc. fiecare ramură de drept conţine sancţiuni specifice.

Aceeaşi categorie de norme juridice cuprinzând sancţiuni de aceiaşi natură poate fi divizată, la rîndul ei, în mai multe subgrupe.