Sarcinile și principiile procesului contravențional

1. PROCESUL CONTRAVENŢIONAL: NOŢIUNEA, SCOPUL ŞI SARCINILE

Republica Moldova aspiră tot din ce în ce mai mult spre culmile unei democraţii autentice conformîndu-se tuturor standardelor acceptate în plan internaţional (regional) în conţinutul cărora sunt proclamate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Prin urmare, Legea fundamentală a statului (Constituţia) dezvăluie tendinţa comunităţii spre statul democratic, drepturi, libertăţi şi demnitate umană, dreptate şi pluralism politic.

În această ordine de idei, promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor omului trebuie să rămînă o prioritate printre ansamblul complex de probleme care preocupă societatea. Numai prin asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fiecărui cetăţean se poate garanta o temeinică soluţionare a celor mai importante probleme cu care se confruntă societatea. În acelaşi timp este necesar de evidenţiat faptul că pentru a garanta funcţionarea unui sistem democratic este necesar ca orice cetăţean să se simtă parte a acestui sistem, fiind egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Respectarea cerinţelor de supunere legii impune stabilirea unor reguli de conduită într-un cadru legal bine determinat, care configurează conţinutul diferitor ramuri de drept. Încălcarea unei asemenea reguli de conduită determină aplicarea sancţiunii prevăzute de lege, intervenţie ce nu poate avea loc decît prin desfăşurarea unor acţiuni de către organele împuternicite în acest scop.

În această ordine de idei referindu-ne la materia contravenţiilor putem reitera faptul că aceasta are o vechime considerabilă şi o bogată tradiţie juridico-istorică, iar ceea ce s-a schimbat dea lungul timpului a fost natura juridică a regimului contravenţional.

Consecinţă directă a evoluţiei istorice ajunsă într-un anumit stadiu de organizare şi dezvoltare, dreptul contravenţional, după cum rezultă, este reclamat de dialectica vieţii social-juridice.

Domeniul contravenţional constituie, incontestabil, un domeniu cu implicaţii dintre cele mai profunde şi mai complexe în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor şi, implicit, în practica administrativă a autorităţilor cu atribuţii în materie.

Pînă la intrarea în vigoare a noii legi contravenţionale, Codul cu privire la contravenţiile administrative (29.03.1985) a fost modificat şi completat prin circa 130 de legi organice, motivate la rîndul lor de noile realităţi social-economice şi social-politice care persistă în Republica Moldova ca stat suveran şi independent.

Deşi prin adoptarea Codului contravenţional s-a realizat una dintre sarcinile incluse în Programul de activitate pentru realizarea prevederilor Constituţiei şi ale Concepţiei reformei judiciare şi de drept în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova № 219-XIII din 22.09.1994 , considerăm că acest proces legislativ nu s-a încheiat şi, respectiv, există motive întemeiate pentru a pune în discuţie probleme importante cu privire la elaborarea şi prezentarea propunerilor de lege ferenda.

Preocupările din ultimul timp cu privire la Codul contravenţional ne îndeamnă la relevarea opiniei vis-a-vis de aspectele de drept şi de fapt ridicate de practica judiciară în legătură cu interpretarea şi aplicarea prevederilor acestui act normativ, dat fiind că la această dimensiune s-au acumulat şi continuă să se acumuleze diverse puncte de vedere, deseori controversate, toate orientate asupra încercărilor de sintetizare şi ordonare a cunoştinţelor teoretice şi practice în vederea soluţionării problemelor ce ţin de realizarea acestei opere legislative.

În sfera încălcării regulilor de conduită, stabilite prin lege, un loc aparte îl ocupă contravenţiile, acestea fiind „faptele (acţiuni sau inacţiuni) ilicite cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de codul contravenţional şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.” .

Prin săvîrşirea unei contravenţii se creează un raport juridic concret de drept contravenţional (raport de conflict), în temeiul căruia statul are dreptul de a aplica vinovatului sancţiuni prevăzute de lege. Raportul juridic apare astfel ca acea relaţie care e reglementată prin intermediul normelor juridice şi în care subiectele sunt titulare de drepturi şi obligaţii prevăzute (consacrate) în aceste norme, drepturi care pot fi realizate la nevoie cu ajutorul organelor de stat . Statul însă nu poate trage la răspundere direct persoana, deoarece acesta nu este cu drept de aplicare automată, ci va cere pedepsirea pe calea unei proceduri speciale prevăzute de lege. Printr-o asemenea ordine se conturează un raport de procedură între diferiţi subiecţi care au anumite drepturi şi obligaţii.

Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, faţă de cei care au încălcat prevederile legii prin comiterea contravenţiilor, se realizează printr-o activitate desfăşurată de anumite organe specializate ale statului. Această activitate în conformitate cu art. 374 Cod contravenţional al RM cuprinde: constatarea cazului contravenţional, examinarea şi soluţionarea cazului contravenţional, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea contravenţiilor. În vocabularul de specialitate, legislativ, ştiinţific şi practic această activitate poartă denumirea de proces contravenţional.

În teoria dreptului administrativ s-au exprimat în diferite formulări asupra noţiunii de proces, procedură contravenţională.

În mediul savanţilor din domeniul dreptului predomină părerea că procedura contravenţională este o parte componentă a unei noţiuni mai largi – procesul contravenţional .

La rîndul său, în doctrina administrativ-juridică există cel puţin trei concepţii referitor la tratarea noţiunii de proces contravenţional.