Sclavii dezrobiți și oamenii liberi

In sens juridic, persoana inseamna in mod invariabil, subiectul de drept, adica cel care este inzestrat cu aptitudinea de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii. Institutia persoanei este un concept in orice sistem de drept, deoarece raporturile juridice se stabilesc intre persoane .

Persoana constituie elementul esential, cardinal al raportului juridic si ratiunea de a fi a regulilor si normelor juridice, intrucat ea este destinatara acestora, ea este titularul drepturilor si obligatiilor juridice. La vechii romani, notiunea de “ persona “ consta in masca pe care si-o punea actorul, pentru a juca un rol intr-o piesa .

“Persoana” inseamna deci, cel ce avea aptitudinea de a juca un rol intr-o viata juridica. Personalitatea, in sensul juridic, constituie un atribut firesc al omului , cu toate acestea, la romani nu orice fiinta umana se bucura de personalitate. Sclavul, plebeul, strainul, sotia, fiul erau lipsiti de personalitate sau aveau numai o capacitate juridica limitata. Prin urmare, pentru a avea personalitate juridica, fiinta umana trebuia sa fie un om liber,sa aiba cetatenie romana si sa nu se afle sub putera altuia. Calitatea de om liber constituie una din conditiile capacitatii juridice. Starea de libertate se dobandeste odata cu nasterea sau posterior nasterii. Daca ambii parinti sunt liberi,copilul se naste liber,iar daca unul din parinti e liber si celalalt e sclav,copilul urmeaza starea mamei. Daca mama este sclava, in momentul nasteri, dar in timpul sarcinii a avut calitatea de femeie libera indiferent pentru cata vreme, copilul nascut se bucura de calitatea de om liber. Solutia se explica in virtutea reguli pe care am cercetat-o mai sus, ca un copil conceput era privit ca si nascut daca interesele lui o cer, si evident acestea cerau ca el sa fie liber si nu sclav. Posterior nasterii calitatea de om liber, se dobandeste prin dezrobire si prin prescriptie achizitiva: sclavul care se comporta de buna credinta, vreme de 20 de ani ca om liber dobandeste dupa scurgerea termenului si in drept aceasta calitate.

Libertatea se pierde prin caderea in prizonierat, potrivit unor reguli de drept a gintilor, dupa care prizonierii deveneau sclavii celor care i-au invins. De asemenea, erau vanduti ca sclavi in afara Romei si in consecinta isi pierdeau libertatea cei care nu se prezentau la recrutare, cei care refuzau sa se inscrie pe listele censului, debitorii insolvabili etc.

La aceste cazuri se adauga cele prevazute de dreptul imperial, dintre care cele mai importante sunt condamnarile penale grave, care au drept consecinta pierderea libertatii, ca de pilda condamnarile la munca silnica. Calitatea de cetatean roman (status civitatis) constituie dupa libertate, cel de-al doilea element al capacitatii de drept sau de folosinta. Cetateanul roman se bucura de toate drepturile publice si private prevazute de catre constitutia romana. Dintre cele dintai mentionam drepturile de a vota in adunarile populare ( ius sufragi ), de a fi ales magistrat ( ius honorum), de a sluji la oaste ( ius militiae), si acela de a participa la exercitiul cultului public.

Spre sfarsitul epoci vechi si in epoca clasica, situatia juridica a oamenilor liberi era extrem de diversificata. Ei se imparteau in doua mari categorii: cetateni si necetateni. La randul lor necetatenii se imparteau in latini si peregrini.

Atat cetatenii cat si necetatenii puteau fi ingenui si dezrobiti. Cuvantul « latin » desemna atat conditia juridica a unei persoane cat si originea sa etnica. Cei mai vechi latini se numeau velteres. Ei erau locuitorii Latiumului, rude de sange cu romanii si se bucurau de urmatoarele drepturi : ius commercii, ius conubii si ius sufragii.

La inceput latinii veteres traiau in cadrul unei confederatii cu romanii, dar mai tarziu au fost supusi de catre acestia. O condite juridica similara aveau si locuitorii coloniilor fondate in Italia inainte

de anul 268 i. e n. Cei ce locuiau in coloniile fondate in Italia dupa anul 268 se numeau Coloniari, si se bucurau de ius commercii.

Locuitorii din provincii care priveau conditia juridica a latinilor coloniari se numeau latini fictivi. O categorie aparte o formau latinii iuniari. Acestia erau sclavii dezrobiti fara respectarea formelor solemne. Ei traiau liberi dar mureau sclavi, in sensul ca nu puteau dispune de bunurile lor prin testament. Daca la inceput conditia juridica de latini au avut-o numai rudele de sange ale romanilor, mai tarziu ea a fost acordata si altor grupuri etnice, in special din ratiuni de ordin politic.