Scurtă prezentare a dreptului român

I. Definiţia Dreptului Roman

A da o definiție concisă Dreptului roman nu este de ajuns, asta ar însemna să răpim din complexitatea acestei stiințe care stă si la baza Dreptului românesc. În literatura de specialitate, Dreptul roman este sistemul de coeziune socială în vigoare între anii 754 î.Hr. (data legendară fondării Romei) si anul 565 când istoricii moderni fixează sfârsitul Dreptului roman O definiție care surprinde mai exact importanța dreptului roman este cea care susține că dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduită, instituite sau sancționate de statul roman si constituie un sistem extrem de vast si complex, format din numeroase ramuri si instituții juridice Dată fiind existența lor milenară, acestea au trecut prin procese de modificare si intercondiționare care au început încă din perioada de formare a orasului Roma, încheindu-se după ~1300 de ani. Dintre jurisconsulții romani putem reține definițiile lui Ulpian, „Iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere” (principiile de drept sunt: a trăi în mod onest, a nu vătăma pe nimeni si a da fiecăruia ceea ce i se cuvine), Celsus, „Ius est ars boni et aequi” (dreptul este arta binelui si a echității), Împăratului Justinian „Iuris prudentia est divinarum atque humanarum rerum notitia justi atque injusti scientia” (stiința dreptului sau jurisprudența este cunoasterea lucrurilor divine si umane, stiința a ceea ce este drept si nedrept).

Desi se afirmă faptul că dreptul roman a pierit odată cu moartea Împăratului Iustinian, noi considerăm că amprenta lăsată de acest sistem de drept este perfect vizibilă în ziua de astăzi cînd sistemele juridice din țările Europei au preluat normele dreptului roman ca fundamente în alcătuirea propriilor sisteme. A creat alfabetul dreptului astfel încât să ideile juridice să fie conforme vieții practice. Precizia, claritatea si logica strictă a noțiunilor juridice actuale sunt consecința dezvoltării gândirii juridice romane A servit ca fundament pentru dreptul românesc, dreptul francez.

II. Periodizarea istoriei romane si a dreptului roman

A. Periodizarea istoriei romane

Pentru a analiza mai bine evoluția sferei juridice romane, trebuie să luăm în considerare parcursul economic si social al statului roman si dominația sa asupra celorlalte popoare. În acest mod putem distinge 3 etape în istoria statului de care sunt strâns legate si etapele dreptului.

1. Regalitatea

Are ca dată de început mijlocul secolului al VI-lea î.Hr. Această formă de stat s-a sfârsit în anul 509, odată cu alungarea ultimului rege. În această perioadă apare reforma lui Serviu Tullius numită constitutio serviana cu caracater fiscal, militar si electoral ce a constituit primul pas în modernizarea statului roman.

2. Republica

Începe în anul 509 î.Hr. si ia sfârsit în anul 27 î.Hr. la fondarea imperiului de către Împăratul Augustus La fel ca si în perioada regalității, conflictul dintre patricieni si plebei continuă să fie de actualitate.

3. Imperiul

Este surprins în 2 faze: principatul si dominatul. Principatul se întinde din 27 î.Hr. până în anul 284 d.Hr. Urmând o altă formă, dominatul, ce ia sfârsit în anul 565 d.Hr.

Desigur, si în această perioadă s-a menținut în mare parte structura societății romane, luând proporții când diferențele dintr bogați si săraci au devenit critice