Sindicatele

Sindicalismul privit ca fenomen social

Hubert Lagardelle, la inceputul secolului al XIX-lea, scria in lucrarea sa “Sindicalismul-nici corporatism, nici parlamentism, nici anarchism, nici bolsevism”, referitor la sindicalism urmatoarele: “Sindicalismul purcede de la aceea ca ceea ce desparte clasele sociale sunt asezamintele lor si conceptiile lor juridice, politice si morale. Fiecare clasa isi infaptuie, in masura cu urzeala ei economica, anumitele ei organe de lupta prin care se vadeste parerea ei anumita despre drept. Lupta de clasa nu-i decat lupta pentru un drept sau un principiu”.

Putem observa ca secolul al XX-lea si inceputul secolului al XXI-lea nu au adus schimbari esentiale in ceea ce priveste cele doua mari oponente in planul luptei sindicale-muncitorimea si patronatul-doar obiectivele sunt schimbate. Lupta in plan socio-economic a fost reorientata spre legislativ, care incearca sa schimbe ceva in interior, sa influenteze legile care le afecteaza viata in mod direct.

Putem afirma ca sindicalismul a aparut o data cu indeletnicirile din Evul Mediu, cand se vorbea despre “organizatiile de artizani” care grupau artizanii pe meserii.

Acestea, o data cu evolutia societatii civile, a dezvoltarii economice, au suferit transformari, astfel ca sindicatele de astazi prin organizarea si activitatea lor, nu mai amintesc cu nimic de “organizatiile artizanale”.

In ultimul deceniu, sindicatele au suferit un process de restructurare si organizare o data cu societatea romaneasca, aceasta fiind si ea supusa unui profound process de transformari economice si sociale generate in principal de reforma economica. O data in plus, la fel cum au demonstrate si de-a lungul istoriei, sindicatele sunt si trebuie sa fie cele care stau in fata patronatului pentru a apara drepturile salariatilor.

Astazi, o data cu aparitia noii Legi a sindicatelor-Legea nr. 54/2003, lupta sindicala este mult mai bine organizata, interesele mai clar conturate si arguemntate profesionist. Ele nu se mai multumesc sa conteste doar sistemul politico-economic, ci chiar incearca sa-l transforme fundamental, folosindu-se de parghiile legale pe care le au acum la dispozitie. Una dintre acestea si poate cea mai importanta fiind si dialogul social.

Sindicatele

Sindicatele sunt persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite in scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor.(Art.217 din Codul Muncii). Potrivit definitiei date de Legea sindicatelor nr 54/2003:”Sindicatele sunt constituite in scopul apararii drepturilor prevazute in legislatia nationala,in pactele tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte precum si in contractele colective de munca si promovarii intereselor profesionale, economice,sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora”, fiind independente fata de autoritatile publice, de partidele politice si de patronate.

Organizatiile sindicale au dreptul de a-si reglementa prin statutele proprii modul de organizare, asociere si gestiune, sub conditia ca statutele sa fie adoptate printr-o procedura democratica, in conditiile legii.

Persoanele incadrate in munca si functionarii publici au dreptul sa constituie organizatii sindicale si sa adere la acestea, pentru formarea unui sindicat fiind necesar un numar de cel putin 15 persoane. Nimeni nu poate fi constrans sa faca parte sau nu, ori sa se retraga sau nu dintr-un sindicat. O persoana poate face parte, in acelasi timp, numai dintr-o singura organizatie sindicala. Salariatii minori pot fi membrii ai unei organizatii sindicale, de la implinirea varstei de 16 ani, fara a fi necesara incuviintarea prealabila a reprezentantilor lor legali.