Sisteme de Drept Contemporan

Dupa parerea unor autori, obiectul fundamental al tipologiei juridice este categoria de „sistem juridic”, strins legata de asa numitele notiuni conceptuale initiale ca „harta juridica a lumii”, „tipul de drept istoric”, „familia sistemelor juridice”, „sistem juridic national”. Intr-un sens restrans sub sistem juridic se subintelege dreptul unui stat concret, indicat terminologic prin „sistem national”. In acest caz notiunea de „sistem juridic” nu este sinonimul notiunii „sistem de drept”, deoarece aceasta din urma este o notiune institutiva ce dezvaluie legaturile reciproce, raportul si structura ramurilor dreptului, fapt ce este determinat de factori de ordin obiectivi si subiectivi.

Notiunea de „sistem juridic”, considera aceiasi autori, este mai larga decit cea de „sistem de drept”. Pe langa structura institutiva de drept ( sistem de drept ) ea mai cuprinde si un sir de componente ale vietii juridice a societatii, analiza carora permite evidentierea acelor parti si aspecte ale dezvoltarii juridice, care nu pot fi elucidate doar prin analiza structurii institutive.

Notiunea de „sistem juridic” folosita in al doilea sens este foarte legata de dreptul comparat. Aici terminologia este destul de diversa: de la termenul „familia sistemelor juridice”, „cercuri juridice” la „comunitate structurala”; cel mai restrans fiind termenul „familie juridica”.

Categoria „familie juridica” serveste pentru desemnarea unitatii relative a sistemelor juridice nationale, care au principii juridice asemanatoare si reflecta acele particularitati ale sistemelor indicate, care sunt conditionate de asemanarea dezvoltarii lor istorice concrete: structurii, izvoarelor, institutiilor si ramurilor principale, culturii juridice, traditiilor etc. Ea este auxiliara in raport cu notiunea „ tipul de drept istoric”, reflectand mai intai de toate independenta relativa a formei juridice, particularitatile continutului tehnico-juridic al dreptului.

Asadar, o familie juridica este o totalitate de sisteme juridice nationale in cadrul unui tip de drept, asociate prin comunitatea formarii istorice, structurii izvoarelor, principalelor ramuri si institutii juridice, aplicarii dreptului, aparatului de notiuni si categorii ale stiintei juridice.

Avand in vedere toate sistemele juridice nationale de pe glob, in literatura juridica sunt folositi termenii: „harta juridica a lumii”, „geografia juridica a lumii”, „comunitatea sistemelor juridice”.

Se mai distinge si tipologia globala, bazata pe criterii social-economice si clasificarea in cadrul tipologiei globale, bazata pe criterii juridice. In cadrul tipologiei globale este stabilita apartenenta sistemelor juridice actuale la un anumit tip istoric de drept. Criteriul folosit la structura ei este formatiunea social-economica. Tipologia globala a sistemelor juridice actuale fixeaza principalul, fara care nu poate fi tipul istoric de drept. Ea caracterizeaza sistemele juridice ca si componente ale unei formatiuni social-economice anumite, prezentandu-se sub diferite forme si manifestari.

Problema tipologiei juridice nu se epuizeaza prin raportul comunului si specificului. Mai exista si un alt nivel – intermediar – fara de care nu poate fi studiat un sistem juridic actual. El presupune folosirea categoriei filozofice de „specific” ca exprimare a legaturii dialectice reciproce dintre comun si unic in studierea sistemelor juridice actuale. In acest caz este vorba de o tripla legatura: tipul istoric de drept – rezultatul tipologiei globale ( familia juridica ), rezultatul clasificarii si sistemul juridic concret.

In cadrul tipologiei juridice este posibila si necesara o clasificare, care ar lua in consideratie particularitatile concret-istorice, tehnico-juridice si altele ale diferitor sisteme juridice.

Printre numeroasele incercari de clasificare a sistemelor de drept care folosesc diferiti factori, incepand cu unele criterii etice, rasiale, geografice, religioase si terminand cu tehnica juridica si stilul dreptului, de o popularitate deosebita se bucura cea facuta de David Rene. El critica aceste clasificari pentru ideile preconcepute ale autorilor, deoarece ele nu au un criteriu unic, ceea ce conduce la rezultate nestiintifice. Initial, profesorul francez sustinea ca exista doua sisteme principale de drept: romano-germanic si anglo-saxon.

In ultimul timp, David Rene a inaintat ideea despre o noua clasificare, conform careia in lume ar exista cinci sisteme principale de drept. Primul, cel al lumii occidentale, bazat pe principiile moralei crestine, pe principiile politice si sociale ale democratiei libere si pe o structura economica capitala. Al doilea sistem il denumeste „al lumii sovietice” diferit din cauza structurii oranduirii sociale careia i se aplica. Cel de-al treilea este sistemul islamic, al patrulea, cel hindus, iar al cincilea, sistemul chinez traditional. El propune urmatoarele criterii de clasificare a sistemelor de drept:

• criteriul ierarhiei izvoarelor de drept dupa care distingem: dreptul statelor in care izvor principal de drept este legea – Franta, Germania, Italia etc.;

• dreptul statelor in care acest rol este jucat de jurisprudenta sau de cutuma sistemul de drept common-low englez si cel american;

• identitatea unor institutii, concepte si tehnici fundamentale.