Sisteme de jurisdicție a muncii salariate

INTRODUCERE

Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de reglementările normativ în domeniu, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit acelorași reglementări. În acest fel, jurisdicţia muncii reprezintă întreaga activitate de soluţionare de către anumite organe a conflictelor de muncă şi a celorlalte cereri privind raporturile de muncă şi raporturile conexe acestora, inclusiv reglementările referitoare la organele competente să soluţioneze astfel de conflicte şi cereri, precum şi la regulile procedurale aplicabile.

Din aceste considerente, în mare parte jurisdicţia muncii este un atribut al instanţelor judecătoreşti, ca excepţie însă, conflictele de muncă şi celelalte cereri privind raporturile de muncă şi raporturile conexe acestora pot fi soluţionate şi de alte organisme prevăzute expres de lege, conform unor proceduri special, ducînd în acest fel al apariția și dezvoltarea unor sisteme distincte prin care se realizează jurisdicția muncii salariate.

Astfel, remarcăm că sistemele respective diferă de la un stat la altul, de la un grup de state a altul, deoarece acestea s-au format şi s-au dezvoltat fiind influenţate de un şir de diverşi factori economici, sociali, istorici, politici care au adus schimbări în organizarea autorităților și proceselor privind jurisdicția muncii, a atribuţiilor, dar şi a modalităţilor de soluționare eficientă a conflictelor și litigiilor care apar în cadrul raporturilor juridice ale dreptului muncii.

În acest context, la etapa actuală, ţinînd cont de fenomenul europenizării care a cuprins toate ramurile de drept, inclusiv și pe cea a dreptului muncii, inclusiv prin îmbinarea diferitor tehnici, valori, mecanisme şi forme de organizarea a sistemelor prin care se realizează jurisdicția muncii salariate, este important de a stabili care sunt în principal acele sisteme, ce trăsături de manifestare le sunt caracteristice, și care țări au abordat un sistem sau altul, adaptîndu-l la formele de organizare statală și socială a acestor state. Drept rezultat stabilim că, cunoaşterea sistemelor de jurisdicție a muncii dispune de un grad ridicat de actualitate, mai ales prin faptul stabilirii formelor concrete de organizare şi funcţionăre a sistemelor respective, identificînd în acest fel caracterul specific fiecărui sistem.

1. SISTEME PRIN CARE SE REALIZEAZĂ JURISDICȚIA MUNCII

Constituind un domeniul dintre cele mai importante ale dreptului muncii, problemele jurisdicției muncii au format obiectul unor permanente preocupări. Legislația diferitor țări, în funcție de tradițiile, de specificul național și de dimensiunile concrete ale raporturilor dintre sindicate și patronate, au căutat, în mod permanent, să găsească soluții eficace pentru a asigura rezolvarea litigiilor de muncă într-o manieră convenabilă, garantîndu-se totodată continuitatea proceselor de producție și evitarea oricăroor implicații nedorite pe planul raporturilor sociale.

În acest fel, în domeniul jurisdicției muncii se constată o mare diversitate a sistemelor de organizare a jurisdicțiilor. Alegerea unui sistem sau al altuia este legată de tradițiile democratice ale unor state, de gradul de organizare a mișcării sindicale, de mecanismele generale de înfăptuire a drepturilor cetățenilor, de principiile și normele aplicabile în realizarea dreptului muncii, etc. Din acest considerent vom relata în cele ce urmeză despre sistemele care sunt utilizate în realizarea jurisdicției muncii.

Jurisdicțiile specializate constituie formele moderne de reglementare a litigiilor de muncă ce au căpătat în ultimii ani o tot mai largă audiență. Aceste jurisdicții specializate au avantajul de a supune litigiile spre soluționare, unor factori competenți ce dispun de pregătire de specialitate recunoscută și care pot în consecință, să ofere maximum de acuratețe și de eficiență soluțiilor pe care le pronunță. Jurisdicțiile specializate pot fi la rîndul lor de două feluri:

1.1 Organe autonome de jurisdicție a muncii. Așa tip de organe există în Marea Britanie și în Germania, considerîndu-se necesar ca tribunalele care pronunță soluții în litigiile de muncă să aibă o suficientă pregătire în domeniul respectiv, să cunoască foarte bine problemele muncii și să se bucure de o deplină independență și autonomie.