Sistemele administrative contemporane europene - similitudini, diferențe

INTRODUCERE

Problema regimurilor politice este vitală pentru organizarea şi fundamentarea vieţii sociale. De natura regimurilor politice depinde în mare măsură soluţionarea în interesul cetăţenilor a problemelor legate de viaţa şi activitatea acestora.

În această lucrare ne propunem să efectuăm un studiu COMPARATIV A mai aprofundat a noţiunii de „regim politic” şi, în deosebi a tipologiei regimurilor politice contemporane, diferenţiate în baza unor caracteristici determinative specifice.

Referatul include două capitole. În primul capitol sînt prezentate diverse abordări ale noţiunii de „regim politic”, fiind stabilite unele constatări generale vizavi de conţinutul şi esenţa regimului politic. Capitolul 2, divizat în subcapitole pentru fiecare din cele trei tipuri fundamentale de regimuri politice contemporane (democratice, totalitare, autoritare), prezintă trăsăturile dominante ale fiecărui tip de regim şi, după caz, metodele specifice de impunere, tipurile, deosebirile între ele etc. În concluzii este stabilită poziţia Republicii Moldova în tipologia regimurilor politice, constată în baza rapoartelor organizaţiilor internaţional şi a societăţii civile.

Scopul referatului este de a completa cunoştinţele în domeniul regimurilor politice contemporane, constituind un supliment pentru studierea mai aprofundată a subiectului în cauză.

INTRODUCERE

Sistemul administrative al unui stat sau a unei

Misiunile sistemelor administrative publice se abordeaza in functie de aria

sau raspandirea teritorial-geografica a functionarii lor. Anumite obiective sunt

nationale si se indeplinesc in acelasi mod pe toata aria teritoriului national,

cuprinsa intre granitele unei tari. Altele sunt regionale sau locale, limitate la un

anumit areal din interiorul unei tari, cum este un oras, de exemplu. Competentele

autoritatilor administrative insarcinate sa indeplineasca aceste misiuni sunt

definite intr-o maniera mai mult sau mai putin explicita.

Capitolul 1. STRUCTURI ADMINISTRATIVE PUBLICE CENTRALE ÎN ŢARILE EUROPENE – similitudin şi diferenţe

Similitudini:

I. Una dintre caracteristicele comune ale sistemelor administrative a mai multor state europene este tendinţa de naţionalizare a unui număr însemnat de misiuni (obiective), condiţionată de ideea solidarităţii naţionale şi necesităţile de ordin tehnic. Sarcinile centrale sînt conferite, fie ministerelor, fie organismelor administrative specializate. Sarcinile locale sînt îndeplinite, atît de instituţiile subordonate ierarhic organelor centrale sau de administraţii specializate, cît şi de organe descentralizate autonome.

Organele centrale nu pot să îndeplinească, singure, sarcinile administrative, în fiecare punct al teritoriului, ele avînd nevoie de o reţea publică locală pentru a-şi exercita acţiunea. Pentru amenajarea structurilor locale sînt necesare două condiţii:

- acţiunile administrative care se exercită pe ansamblul teritoriului trebuie să fie omogene, pentru a nu pune în pericol unitatea naţională;

- descentralizarea administraţiilor teritoriale, pornind de la caracterul divers al revendicărilor acestora.

De regulă, organele locale nu optează, în mod absolut, fie pentru unitate, fie pentru diversitate. Ele se străduiesc să combine în diferite proporţii, cele două principii extreme, luate în considerare de către orice sistem administrativ.

În anumite ţări, cum este cazul Franţei, sistemele administrative au fost din totdeauna marcate de o tendinţă profundă de centralizare. În alte state, ca Germania, s-a optat pentru soluţia federalizării care lasă posibilităţi largi de exprimare a autonomiei locale. Se poate susţine, însă, că evoluţia actuală a condus la o anumită uniformizare a regimurilor administrative.

Astfel, în statele federale puterea de decizie s-a transferat în seama organelor locale. Pe de altă parte, statele centralizate au fost nevoite să-şi reconsidere structurile, deoarece centralizarea excesivă şi autonomia absolută conduc la o lipsă de comunicare între organele de decizie naţionale şi cele locale.

Pe de altă parte, evoluţia sistemelor administrative a fost marcată de tendinţe de integrare, care au condus la crearea unor entităţi şi structuri supranaţionale în cadrul cărora coabitează state unitare şi state organizate sub formă de federaţii.

Actualmente, sistemul administrativ al Uniunii Europene este format dintr-un complex de instituţii supranaţionale, care urmăreşte să promoveze pe teritoriile ţărilor membre acţiuni concertate la nivel guvernamental, dar în acelaşi timp, să respecte suveranitatea politică şi economică a statelor respective.

II. O altă similitudine a sistemelor administrative europene este instituţia Guvernului – componenta cea mai reprezentativă a oricărui sistem administrativ public din lumea modernă.

Aşadar, Guvernul este elementul fundamental al aparatului administrativ central indiferent dacă avem de a face cu state centralizate (ex.Franţa, Marea Britanie, Luxembourg, Irlanda, Grecia) sau federaţii (ex.Germania).

Consiliul de Miniştri sau Guvernul, ca organ de sine stătător, este o creaţie a vremurilor moderne, el a apărut odată cu primele Constituţii şi implicit cu Dreptul administrativ propriu-zis.

Referitor la fenomenul apariţiei Guvernului, în general, sînt necesare anumite precizări şi anume:

- nu trebuie să se înţeleagă faptul că numai în feudalism au existat dregători, sfetnici, în sensul larg al termenului, ai monarhiilor, regilor sau împăraţilor diferitelor state sau imperii. Asemenea „funcţionari” au apărut odată cu statul, ei numindu-se chiar din Antichitate - miniştri;