Sistemul de drept româno germanic

Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat, în scopul reglementării relaţiilor sociale conform voinţei de stat, a căror respectare obligatorie este garantată de forţa coercitivă a statului.

Dreptul nu este o creaţie spontană si abstractă. Ca produs socio-istoric, el suportă influenţa directă sau indirectă a factorilor sau elementelor care se înfruntă pentru a-i determina substanţa şi a-i modela forma.

De-a lungul timpului, dreptul a fost pus în situaţia de a acoperi o gamă cât mai largă de raporturi juridice. Reglementările nu erau suficiente pentru a satisface nevoile juridice ale societăţii în permanentă dezvoltare şi schimbare. Chiar şi obiceiul era depăşit în faţa unor elemente complet noi sau străine. Acesta este motivul pentru care, din cele mai vechi timpuri, cunoaşterea altor sisteme de drept decât cele ale statului de referinţă a fost esenţială.

În epoca contemporană sunt cunoscute următoarele mari sisteme juridice, împărţite conform regulilor dreptului comparat, în:

- sistemul romano-germanic (francez şi german, sistem din care face parte şi ţara noastră);

- sistemul anglo-saxon / common-law (cel englez aplicabil în Marea Britanie, dar şi în numeroase ţări ce au fost asuprite şi exploatate multe secole de-a rândul de Marea Britanie, cum ar fi: India, unele ţări africane – ca de exemplu, Africa de Sud);

- sistemele religioase şi tradiţionale (de exemplu: dreptul musulman, dreptul ebraic, dreptul hindus, dreptul chinez tradiţional, cel japonez);

- sisteme cutumiare – din unele state africane.

Unii autori fac referire şi la sistemul de drept socialist. Şi în fostul sistem socialist a existat o reglementare unitară. Ceea ce a fost caracteristic ţărilor socialiste a fost existenţa unui stat social, care caracterizează implicarea statului în reglementarea în amănunţime a vieţii sociale (exemplificăm cu realizarea unei economii planificate).

Dacă putem da un exemplu de un sistem comun de drept, ne putem referi la „Sistemul European”, care a făcut mari progrese în a armoniza legislaţiile naţionale ale statelor membre. Rămâne de văzut dacă acest „Sistem European” va fi sau nu superior celorlalte sisteme ori reglementărilor naţionale.

Lumea contemporană se prezintă împărţită în câteva mari sisteme sau familii de drept între care, criteriul esenţial de deosebire îl constituie tipul istoric de drept căruia ele îi aparţin Formarea acestor mari familii juridice îşi găseşte explicaţia în apropierea sistemelor de drept din diferite ţări ca urmare a transformărilor sociale petrecute în acestea.Fenomenul receptării dreptului unui anumit stat de către altele

s-a repetat de mai multe ori în istorie, de exemplu, procesul de pătrundere a dreptului roman într-un mare număr de ţări din Europa şi din alte continente, ca America de Sud şi Africa, sau cel al receptării dreptului englez „common-law” în Statele Unite şi în alte ţări care au făcut parte din imperiul colonial britanic. Acţiunea de receptare a avut cauze dintre cele mai diferite: cucerirea militară, dominaţia politică, economică sau ideologică, sau opera de unificare a legislaţiei unor state, pentru care exemplul cel mai potrivit îl reprezintă ţările scandinave.