Sistemul Fiscal al României

Introducere

În economia contemporană, sistemul fiscal adoptat în țară, cît și cel din celelalte state, se confruntă cu foarte multe lipsuri, ceea ce duce an de an la sustragerea unor sume din ce în ce mai mari de la bugetele de stat. Astfel trebuiesc luate măsuri pentru a reduce fenomenul de evaziune fiscală care capată o amploare considerabilă. [3.1.]

Sistemul fiscal este un produs al gîndirii, deciziei și actiunii factorului uman, ca urmare a evoluției societății umane, creat inițial pentru a răspunde unor obiective financiare, la care ulterior s-au adăugat și obiective de natură economico-socială. [3.1.]

Elementele de natură economică și relațiile dintre acestea, concretizate în diferite tehnici de stabilire și percepere a cuantumului diverselor prelevări fiscale, gestionarea acestora și deciziile de natură politică constitue componentele principiale ale sistemului fiscal.

Totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la persoanele juridice și persoanele fizice care-i procură statului o parte covărșitoare din veniturile bugetare, formează sistemul fiscal. [2.3. pag.10]

Astfel, sistemul fiscal constă dintr-un ansamblu de măsuri și acțiuni intreprinse de stat printr-o politică fiscală adecvată în ceea ce priveste: rolul impozitelor și taxelor; tipuri de impozite și taxe, impunerea, perceperea și utilizarea acestora.

[3.1.]

Lucrarea de față, intitulată ”Sistemul fiscal din România” prezintă o analiză a acestei teme, dezvoltată pe parcursul a trei capitole bine definite.

Primul capitol, denumit ”Sistemul fiscal din România”, prezintă o incursiune prin sistemul fiscal din România, facînd referire la toate impozitele și taxele datorate de catre contribuabili bugetului de stat și la modul de percepere a acestora.

Al doilea capitol, care poartă denumirea de ” Sistemul fiscal din Republica Moldova”, cuprinde informații despre sistemul financiar-fiscal al Republicii Moldova, despre taxele și impozitele stabilite precum și cuantumul și modul de percepere al acestora.

Capitolul trei, ”Analiza comparativă dintre sistemul fiscal al României și Republicii Moldova”, cuprinde o comparație dintre sistemul financiar – fiscal românesc și cel din Republica Moldova, astfel încît sunt redate punctele tangente și deosebirile dintre cele două sisteme fiscale.

Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii din care reiese necesitatea ajustarii legislației fiscale din Republica Moldova la legislația Uniunii Europene, in contextul negocierilor in vederea integrării europene precum și eliminarea tuturor lacunelor existente în sistemul fiscal actual al Republicii Moldova.

Capitolul I. SISTEMUL FINANCIAR – FISCAL DIN ROMÂNIA

Primul impozit (dare în bani), din viața poporului român, consemnat de documente, datează din secolul al XIII-lea, de pe vremea cnezilor. Este vorba despre taxele vamale încasate în moneda timpului respectiv. Ele au fost cele dintîi moduri de a strânge bani pentru voievozi. [3.3.]

În secolul al XIV-lea, pe lînga taxe vamale este consemnată și dijma (din zece parți, una), care era cunoscută în timpul lui Mircea cel Batrîn sub denumirea de vamă și se percepea în natura, "vamă, însa, se numeau pe atunci și taxele pentru vînzarile tuturor lucrurilor, precum și ale mîncării și altele ce se luau prin orașe". [3.3.]

În secolul al XV-lea apare birul, cel mai vechi impozit al Ţarilor Române. Acesta era datorat numai de țărani, fiind stabilit sub forma unei sume fixe care se repartiza locuitorilor satelor. La început o dare de capitație egală, birul devine în secolul al XVII-lea proportional cu posibilitatea de plată a contribuabililor. [3.3.]

În secolul al XVII-lea, comerțul și mesteșugurile erau impuse atît pentru activitatea lor internă cît și pentru raporturile cu străinatatea. Comercianții plăteau accize, sub forma taxelor pentru intrarea marfurilor în orașe sau tîrguri, iar pentru raporturile de comerț exterior se plateau vămi. [3.3.]

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea găsim o dare directa numită "sferturi" (civerturi), care era un impozit personal plătibil în patru sferturi trimestriale. În această perioadă veniturile domnitorului se confundau cu cele ale statului, dezordinea fiscală generală fiind caracteristica dominantă a acestei perioade. [3.3.]

Stadiul rudimentar al sistemului fiscal românesc, pîna la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, este dovedit de caracteristici precum:

- stabilirea și repartizarea arbitrară a sarcinilor fiscale;

- preponderența impozitelor de repartiție;

- neregularitatea perceperii impozitelor;

- existența inegalităților în fața impozitelor, izvorîte din privilegii, etc. [3.3.]

Teoretic, în statele cu regimuri politice și structuri economico-sociale socialiste de tip clasic, impozitele ar fi trebuit să dispară, în lipsa unei rațiuni prin care statul socialist să efectueze prelevări asupra unor venituri pe care el însuși le distribuie sau care îi aparțin. În realitate socialismul nu a reușit în totalitate, statele mentinînd un sistem fiscal simplificat subordonat planului central, prin care se exercita un control disimulat asupra veniturilor și dimensiunii sectorului privat.

[3.3.]