Sistemul Fiscal al României și Aderarea la Uniunea Europeană

Sistemul fiscal – definiţie, componente, principii şi funcţii

I.1. Definiţie

Demersul ştiinţific de definire a sistemului fiscal este unul destul de complicat, în literatura de specialitate neexistând o abordare unitară a acestui subiect. Din punct de vedere etimologic cuvântul “finanţe” îşi are originea din limba latină şi însemna “plata în bani”. În secolele XIV-XV în Franţa circulau expresii ca financ - o sumă de bani sau venit al statului, finaces – patrimoniul statului. În aceeaşi perioadă, în limba germană se folosea expresia finaz – plata în bani.

Putem deduce că noţiunea „finanţe” reprezintă sume de bani sau conturi băneşti ce se administrează de către stat, persoane juridice sau persoane fizice ca şi formă sub care se realizează procesele de adunare şi distribuire a resurselor băneşti în cadrul activităţilor economico-sociale (impozitele, subvenţiile, alocaţiile).

Într-o primă abordare, sistemul fiscal este văzut ca totalitatea impozitelor dintr-un stat. Astfel, sistemul fiscal este definit ca reprezentând “totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoanele fizice şi juridice, care alimentează bugetele publice”

Alţi autori consideră sistemul fiscal ca reprezentând “totalitatea impozitelor instituite într-un stat, care-i procură acestuia o parte covârşitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit având o contribuţie specifică şi un anumit rol regulator în economie”

Sistemul fiscal poate fi definit ca un ansamblu de concepte, principii, metode referitoare la proiectarea, legiferarea şi perceperea impozitelor şi taxelor gestionate de stat prin întregul aparat fiscal.

I.2. Componentele sistemului fiscal

Se constată, din definiţiile de mai sus, că impozitul este elementul determinant al

sistemului fiscal, dar, alături de acesta, sistemul fiscal cuprinde şi alte elemente, cum sunt:

- Sistemul de impozite şi taxe cuprins într-un act normativ elaborat de puterea legislativă; în prezent Codul Fiscal şi Legea Finanţelor Locale.

- Metodele şi procedeele de determinare, urmarire şi încasare a impozitelor şi taxelor.

- Aparatul fiscal care reuneşte şi pune în mişcare cele două componente

I.3. Principiile sistemului fiscal

Politica fiscală se caracterizează prin următoarele trăsături:

I.3.1. Principiul impunerii echitabile

În practică este dificil de apreciat aplicarea acestui principiu deoarece echitatea este vazută diferit de la persoane la persoane şi nici nu există procedee de măsurare a acestuia

În funcţie de gradul de cuprindere al subiecţilor şi materiei impozabile distingem:

a) impunere generală - presupune suportarea unui anumit impozit de toate persoanele care deţin un anumit tip de avere sau realizează venituri.

b) impunere parţială - scutirea de la impozitare după anumite criterii sau reducerea impozitului pentru anumite persoane.

Echitatea în impozitare presupune o analiză a egalităţii in faţa impozitelor care presupune ca toate persoanele care realizează un venit sau deţin avere, să suporte acel impozit indiferent de domiciliul sau sediul lor. Nu se vor face diferenţieri în impozitare nici de la o zonă a tării la alta. Toţi agenţii economici vor achita impozitul indiferent de crieteriile de organizarea a activităţii. Egalitatea prin impozite este tot o dimensiune a echităţii şi presupune diferenţierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta după anumite criterii ca: mărimea absolută a materiei impozabile şi natura şi provenienţa veniturilor

I.3.2. Principiile politicii financiare

Impun ca la introducerea unui nou impozit să se urmărească un randament ridicat, stabil şi elastic. Pentru un randament ridicat impozitul trebuie să aibă un caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele care realizeaza acelaşi gen de venituri sau deţin acelaşi tip de avere şi să cuprindă intreaga masă impozabilă.