Sistemul Penitenciar din România

Experimentul temnitelor si al muncii fortate din lagarele si coloniile comuniste a insemnat distrugerea clasei politice interbelice, eliminarea elitei intelectuale, exterminarea unui numar mare de clerici ortodocsi sau greco-catolici si, in general, represiunea impotriva tuturor persoanelor care s-au impotrivit instaurarii „democratiei populare”. Incepand cu martie 1945, Partidul Comunist a declansat o teroare sistematica impotriva opozantilor politici, reproducand pe teritoriul Romaniei modelul Gulagului sovietic.

In timpul regimului comunist, in Romania au existat 44 de penitenciare principale si 72 de lagare de munca fortata destinate detinutilor politici. Ele se aflau sub coordonarea Directiei Generale a Penitenciarelor (cu toate modificarile de titulatura pe care le-a cunoscut de-a lungul vremii). Alaturi de conducerea centrala a DGP, responsabili pentru deciziile referitoare la tratamentul aplicat in locurile de detentie politica erau: comandantii de penitenciare, lagare si colonii de munca si loctiitorii lor, precum si ofiterii politici care asigurau reeducarea detinutilor conform directivelor partidului comunist.

Locurile de detentie din perioada comunista ar putea fi clasificate in mai multe categorii, desi majoritatea detinutilor a trecut prin cel putin doua dintre ele.

Tipuri de inchisori :

Penitenciarele reeducarii – caracterizate prin aplicarea metodelor de tortura in vederea convertirii la ideologia comunista: Suceava, Pitesti, Gherla, Targu Ocna, Targsor, Brasov, Ocnele Mari, Peninsula.

Inchisori de exterminare a elitei politice si intelectuale: Sighet, Ramnicu Sarat, Galati, Aiud, Craiova, Brasov, Oradea, Pitesti.

Lagare de munca: Canalul Dunare-Marea Neagra (Peninsula, Poarta Alba, Salcia, Periprava, Constanta, Midia, Capul Midia, Cernavoda), coloniile de munca din Balta Brailei.

Inchisori de triaj si tranzit: Jilava, Vacaresti.

Inchisori de ancheta: Rahova, Malmaison, Uranus.

Inchisori pentru femei: Margineni, Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbraveni.

Penitenciare pentru minori: Targsor, Margineni, Cluj.

Penitenciarele Spital: Targu Ocna si Vacaresti.

Abuzurile si incalcarile grave ale drepturilor omului au fost sistematic administrate in inchisori. Printre ele, metionam:

Metode de tortura

Cele mai utilizate metode de tortura au fost: lovituri aplicate in partile sensibile ale corpului; strivirea unghiilor; smulgerea parului din cap; bataia cu lopata; tratarea ranilor cu sare; crucificarea; bataia sistematica la talpi cu cravasa, obiecte din lemn sau cauciuc; arderea talpilor la flacara; lovituri cu un creion mai mare in testicole; batai cu saci de nisip. In lagarul de la Valea Neagra Peninsula, de exemplu, era aplicata “broasca” (dupa ce se intorceau de la lucru, detinutii erau obligati sa topaie in pozitia “pe vine”, cu mainile pe solduri, fiecare tinand in spate un alt detinut). In lagarul de la Valea Neagra condamnatii erau obligati sa stea inghesuiti cate doi, o noapte intreaga, intr-o cutie fara acoperis.

Munca fortata

Conditiile de munca din lagarele si coloniile comuniste au fost dintre cele mai dure. Detinutii erau pusi sa munceasca pana la epuizare, in conditiile in care normele erau marite de la o zi la alta iar hrana era un fel terci, lipsit proteine. Neindeplinirea normei zilnice atragea pedepsirea “lenesului” prin bataie la sezutul gol, atarnarea lui cu capul in jos sau aruncarea lui la carcera. La inceputul anilor 1950, in lagare „lucrau” apoximativ 80.000 de oameni, dintre care 40.000 la Canalul Dunare-Marea Neagra. De asemenea, lagare de munca fortata si centre de deportare au existat in intreaga tara, dar cele mai multe se aflau in partea sud-estica a Campiei Romane si sudul Dobrogei (Salcia, Urleasca, Salcioara, Jegalia, Perieti, Gradina, Satul Nou).

Izolarea

Desi dispozitiile din Codul penal comunist din 1948 (art. 28-44) interzic, in genere, separatiunea individuala, admitand-o numai pentru condamnatii de drept comun si numai pentru o perioada de maximum 2 ani de la inceperea executarii pedepsei, in practica condamnatii din sectiile speciale – izolatoare („zarca” la Aiud, „neagra” la Sighet si Jilava, „cazinca” la Suceava), au executat pedepse intr-o totala izolare, in conditii de mizerie si infometare.

Cazarea

Un fenomen caracteristic a fost cel al suprapopularii inchisorilor. In cei mai multi ani ai detentiei, condamnatii politici au dormit pe jos, pe rogojini, in celule neincalzite. Spre exemplu, legionarii nu aveau dreptul la perna si asternut. Majoritatea unitatilor penitenciare nu erau dotate cu incalzire centrala, temperatura coborand drastic in celule in timpul iernii.