Societatea pe acțiuni - noțiuni generale

I. Aspecte generale

Conceptul de parteneriat în afaceri datează încă din timpul Imperiului Roman. Se consideră însă că acesta s-a concretizat odată cu apariția companiilor de morărit din Franţa medievală, unde persoane private dețineau anumite elemente de infrastuctură, echivalente cu deținerea unui număr de acțiuni. Totodată, sistemul permitea investiții chiar și din partea statului, contra unei părți din profit.

Perioada Evului Mediu a adus o înflorire a comerţului în republicile italiene Genova, Veneţia şi Florenţa unde activitatea economică a cunoscut o înflorire reflectată atât în comerţul pe mare, cât şi pe uscat. Aici au apărut primele societăţi în comandită, care permiteau nobililor, militarilor şi persoanelor aparţinând clerului să speculeze asupra sumelor de bani deţinute desfăşurând acte de comerţ prin persoane interpuse (comanditarii), deoarece aceste categorii de persoane aveau interdicţie de a desfăşura activităţi comerciale în nume propriu .

Relațiile economie au evoluat de-a lungul timpului, odată cu dezvoltarea economiei. În prezent, cadrul legislativ a evoluat de asemenea, iar prevederile diferă de la stat la stat.

Dacă în Germania societatea pe acțiuni este o societate de capitaluri, asociații răspunzând pentru pierderile societății doar în limita acțiunilor deținute, în Olanda ia ființa unei companii al cărei capital se achizitionează prin oferta publică. În Italia societatea pe acțiuni funcționează exclusiv pentru acte publice, responsabilitatea fiind împarțită între toți acționarii care au subscris la capitalul social.

În România, conform Art 2. al Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, acestea se pot constitui în una dintre următoarele forme:

a) societate în nume colectiv;

b) societate în comandită simplă;

c) societate pe acţiuni;

d) societate în comandită pe acţiuni;

e) societate cu răspundere limitată.

Societatea pe acțiuni este forma cea mai complexă și, totodată, cea mai evoluată a societății comerciale. Definită de Art. 3 al Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, este societatea ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul social, unde răspunderea acționarilor se întinde până la concurența capitalului subscris.

Se consideră că în această formă de societate contează mai mult aporturile asociațiilor decât calitățile acestora. Astfel spus, asociații nu pot pierde mai mult decât au investit. Datorită importanței aporturilor acționarilor la formarea capitalului social, societatea pe acțiuni era denumită în legislația mai veche din România, societate anonimă.

În literature de specialitate este asimilată marilor afaceri, care necesită capitaluri însemnate. Societatea este astfel concepută ca să dreneze contribuţiile băneşti modeste pentru formarea unor capitaluri mari, necesare realizării unor investiţii de anvergură.

Poate fi constituită în două moduri:

1. societate pe acțiuni închisă;

2. societate pe acțiuni deschisă.

Acțiunile trebuie să fie deținute de minim doi acționari, persoane fizice și/sau persoane juridice și este deschisă atât participației private cât și celei publice.

Pentru administrarea societăților pe acțiuni poate fi ales fie sistemul unitar, unde societatea este condusă de unul sau mai mulți administratori, totdeauna în număr impar, care se organizează într-un Consiliu, sau sistemul dualist, unde conducerea societății este asigurată de un Directorat și de un Consiliu de Supraveghere.

Societatea pe acțiuni este organizată și funcționează pe un principiu al separației puterilor. Avem astfel de-a face cu:

1. Organe de deliberare și decizie;

2. Organe de administrare și reprezentare;

3. Organe de supraveghere și control.

Pe larg, societatea comercială pe acţiuni este acea formă de societate comercială constituită prin asocierea a două sau mai multe persoane fizice sau juridice, purtând denumirea de acţionari, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite forme de participare reprezentate de titluri, denumite acţiuni, pentru a desfăşura în comun o activitate comercială de amploare, răspunzând pentru obligaţiile comerciale numai în limita aporturilor la capitalul social, pentru a împărţi profitul rezultat sau suporta eventualele pierderi rezultate din activitatea desfăşurată.