Sociologie juridică

CAPITOLUL I

OBIECTUL ŞI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI DREPTULUI. ASPECTE METODOLOGICE

Secţiunea I

Sociologia generală şi sociologia juridică

Chiar dacă nu se poate vorbi de un consens asupra adevărului sociologic, este valabilă afirmaţia că sociologia este studiul relaţiilor socio-umane sau, în termeni asemănători, este ştiinţa societăţii. Definirea sociologiei juridice are ca premisă necesară fixarea conceptului de sociologie.

Sociologia reprezintă „studiul sistematic al societăţii, al grupurilor sociale şi al comportamentului uman” . Într-o exprimare apropiată, sociologia studiază realitatea socială în întregul ei, dar se preocupă şi de anumite părţi, fenomene şi procese ale acestei realităţi, în multiplele şi variatele lor relaţii cu întregul. Sociologia, în general, este o ştiinţă relativ tânără, ale cărei începuturi se regăsesc în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi sunt strâns legate de prefacerile de ordin economic, politic şi social. Scopul sociologului este de a realiza, prin utilizarea unor metode ştiinţifice, o abordare obiectivă şi neutră din punct de vedere axiologic, a realităţii. Obiectivitatea se raportează la o privire neafectată de propriile valori, credinţe sau preferinţe ale cercetătorului, prin eliminarea elementului subiectiv. Neutralismul axiologic vizează realizarea evaluărilor dincolo de orice comandamente morale, politice sau de altă natură, care l-ar putea ghida pe sociolog (şi care ar putea decurge, de pildă, din partizanatul faţă de un anume partid politic) .

Domeniul de studiu al sociologiei este extrem de vast, astfel că au apărut ramuri specializate ale sociologiei, care investighează în profunzime anumite aspecte ale vieţii sociale. O enumerare care este departe de a fi exhaustivă, aduce în atenţie sociologia devianţei, sociologia politică, sociologia familiei, sociologia schimbării sociale, sociologia muncii, sociologia urbană, sociologia rurală, sociologia economică, sociologia educaţiei, sociologia comunităţilor, sociologia moralei, sociologia comunicaţiilor de masă, sociologia artei ş.a .

Sociologia juridică este una dintre ramurile specializate ale sociologiei. Doctrina uzează uneori şi de sintagma „sociologia dreptului”, care desemnează, de altfel, aceeaşi realitate.

Primul lucru care trebuie spus se referă la faptul că sociologia juridică studiază dreptul, ca „ansamblu de norme instituite şi sancţionate de stat. Al doilea fapt ce se cuvine a fi menţionat este acela că sociologia priveşte dreptul ca pe o parte a realităţii sociale. Al treilea element ce specifică definiţia sociologiei dreptului se referă la faptul că această disciplină nu-şi propune întotdeauna studierea dreptului în totalitatea lui, ci deseori doar unele aspecte ale acestuia (cum ar fi, legătura dreptului cu politicul, relaţia dreptului cu morala, delicvenţa juvenilă, criminalitatea, instituţia închisorii, influenţele socialului asupra rezolvării cazurilor de drept, legătura dintre drept, pe de o parte şi controlul social, pe de altă parte, legitimitatea normelor de drept în conştiinţa opiniei publice etc.) raportate şi ele la întregul realităţii sociale” .