Spațiul Schengen

1. Ce este spatiul schengen? Spațiul Schengen, denumit spațiu de libertate, securitate și justiție, reprezintă o zona de libertate de mișcare a persoanelor în Uniunea Europeană unde controalele la frontierele interne ale statelor semnatare au fost eliminate iar traficul a fost fluidizat si simplificat pentru ca a fost creată o singura frontieră externă unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare. (întărirea cooperării între autoritățile polițienești și vamale din statele semnatare.)

2. Cand a fost infiinatat si de cine? - Scurt istoric

Acordul Schengen privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune a fost semnat în 14 iunie 1985 inițial de către 5 state: Germania, Belgia, Franța, Luxemburg și Olanda (s-a bazat pe cooperarea interguvernamentală în domeniul justiției și al afacerilor interne -JAI-), iar la 19 iunie 1990 a fost semnată Convenția de aplicare a Acordului Schengen privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune (care a intrat în vigoare în 26 martie 1995). În momentul adoptării și intrării în vigoare a Tratatul de la Amsterdam1 (1999), s-a decis integrarea acestui acquis în legislația UE, deoarece el corespunde unuia din principalele obiective ale pieței unice: libera circulație a persoanelor. Integrarea juridică a acquis-ului Schengen în UE a fost însoțită de o integrare instituțională. Consiliul UE a înlocuit Comitetul Executiv Schengen, iar Secretariatul General al Consiliului a luat locul Secretariatului Schengen. Acest tratat a instituit așa-numitul „Spațiu de libertate, securitate și justiție”2. Statele membre au convenit și asupra unei colaborări mai strânse în domeniul vizelor, azilului și imigrării. „Spațiul Schengen” are ca temei juridic art. 67 și art. 77 TFUE (Tratatul de la Lisabona). Uniunea dezvoltă o politică care urmărește:

- să asigure absența oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne, indiferent de cetățenie;

- să asigure controlul persoanelor și supravegherea eficace la trecerea frontierelor externe;

- să introducă treptat un sistem integrat de administrare a frontierelor externe (art. 77 TFUE).

1Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat de șefii de stat și de guvern ai Uniunii Europene (UE) la 16-17 iulie 1997 și semnat la 2 octombrie 1997. A intrat în vigoare la 1 mai 1999.

2 Prin Tratatul de la Amsterdam au fost extinse drepturile Oficiului European de Poliție (EUROPOL).

3. Obiectivul „Spațiului Schengen”.

Scopul Convenției Schengen este eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele, incluzând măsuri de întărire a controalelor la frontierele externe. Aceste măsuri implică o politică de vize comună în vederea gestionării frontierelor externe, prelucrarea cererilor de azil într-un sistem unic, cooperare judiciară și polițienească, precum și un schimb eficient de informații. Art. 3-8 din Convenția Schengen, reglementează modul de supraveghere și control al frontierelor externe. Pe lângă stabilirea unei liste a țărilor terțe ai căror cetățeni au nevoie de viză sau nu, pentru a intra în spațiul comunitar, au fost luate o serie de măsuri privind controlul și securitatea frontierelor UE în statele ale căror frontiere constituie frontiere externe ale spațiului. În prezent, peste 400 de milioane de oameni locuiesc în spațiul Schengen, care acoperă 26 state membre UE, plus Islanda, Norvegia și Elveția.