Spațiul Shengen - Perspective pentru România

Abstract: The Schengen Area comprises the territories of twenty-five European countries that have implemented the Schengen Agreement signed in the town of Schengen, Luxembourg, in 1985. The Schengen Area operates very much like a single state for international travel with border controls for those travelling in and out of the area, but with no internal border controls. Implementing the Schengen rules involves eliminating border controls with other Schengen members while simultaneously strengthening border controls with non-member states. The rules include provisions on a common policy on the temporary entry of persons (including the Schengen visa), the harmonisation of external border controls, and cross-border police and judicial co-operation.

Key words: Schengen, Romania, border controls, common policy, cross-border police and judicial co-operation.

1. Istoric. Începtutul anilor ‘80 a reprezentat, la nivel european, punctul de început în ceea ce privește discuția cu privire la importanța libertății de mișcare.

În anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a întalnit cu președintele de atunci al Franței, François Mitterand, la trecerea frontierei « Goldene Brenn » din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania și Franța. Nici unul din ei nu bănuise atunci ce însemnatate vizionară va avea pe viitor acest gest pentru o Europă fără granițe interne și fără controale la frontiera dintre state.

Viziunea lor a condus într-o primă fază la un acord între Germania, Franța, Tările de Jos, Belgia și Luxemburg, încheiat în 1985 pe nava "Astrid" pe raul Mosel, în dreptul micii localități de frontieră Schengen din Luxemburg.

A urmat semnarea Convenției de Implementare a Acordului Schengen, în data de 19 iunie 1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare și a creat o singură frontieră externă unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare.

De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenția de Implementare a Acordului Schengen, deciziile și declarațiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum și protocoalele și acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.

Inițial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la data de 1 mai 1999. Un Protocol atașat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ ăi instituțional al Uniunii Europene.

Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislația comunitară și a fost transferat în noul Titlu IV- Vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera circulație a persoanelor, al TUE .

2. Extinderea Spațiului Shengen. Spațiul Schengen reprezintă o zonă de libertate de mișcare unde controalele la frontierele interne ale statelor semnatare au fost eliminate și a fost creată o singură frontiera externă unde controalele se desfasoară conform unui set de reguli clare.

Cronologia aderării la spațiul Schengen este urmatoarea:

1985- Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania și Franta

1990- Italia

1991- Spania și Portugalia

1992- Grecia

1995- Austria

1996- Danemarca, Suedia și Finlanda

2001- Islanda și Norvegia

Decizia privind extinderea spațiului Schengen a fost luată la sfârșitul anului 2007 de Consiliul UE. Astfel, la data de 21 decembrie 2007 au fost eliminate controalele la frontierele terestre și maritime pentru cele 9 state membre (excepție face Cipru) care au aderat la UE în 2004 și la sfârșitul lunii martie 2008 au fost eliminate controalele pentru zborurile interne Schengen în aeroporturi.

Libertatea de mișcare a persoanelor este asigurată pe teritoriul a 25 state membre ale spațiului Schengen, fără controale la frontierele interne terestre și maritime - din Portugalia în Polonia și din Grecia în Finlanda.

Decizia privind extinderea spaţiului Schengen a fost luată în decembrie 2008 de către Consiliul UE; astfel, la data de 12 decembrie 2008 au fost eliminate controalele la frontierele terestre pentru Confederaţia Elveţiană. Controalele la frontierele aeriene au fost eliminate la sfârşitul lunii martie 2009.

State care urmează să adere la spațiul Schengen:

• Pe data de 8 martie 2011, Liechtenstein a depus declarația de pregătire pentru demararea procesului de evaluare Schengen pe urmatoarele domenii: protecția datelor personale, cooperare polițienească și SIS/SIRENE.

• Cipru a decis să nu aplice, pentru moment, prevederile acquis-ului Schengen în domeniul SIS (Sistemul de Informații Schengen), dar intenționează să se conecteze la SIS de a doua generație (SIS II) odată cu operaționalizarea acestuia.

• România și Bulgaria. Acquis-ul Schengen a fost acceptat în totalitate odată cu pregătirile pentru aderarea la UE. Ambele state au depus Declarația de Pregătire pentru evaluarea Schengen.

România a îndeplinit în totalitate obligațiile asumate. Astfel, toate rapoartele de evaluare Schengen ale României au fost aprobate, succesiv, în cadrul Grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles. Bulgaria a fost re-evaluată în domeniul frontiere terestre la sfârșitul lunii martie 2011. Actul care va consfinți aderarea României la spațiul Schengen este Decizia Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România.

Anul 2011 reprezintă orizontul de timp pentru aderarea celor două state membre UE la spațiul Schengen.

3. Beneficii aduse de aderarea la spațiul Shengen. Aderarea la spațiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o singură frontieră externă unde controalele se desfașoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală.