Specificul Cercetării la Fața Locului în Infracțiunile de Crimă Organizată

CRIMA ORGANIZATĂ

1.1.Ce este Crima Organizată?

Crima organizată este definită prin existenţa unor grupuri de infractori, structurate pe ideea înfăptuirii unor activităţi ilegale, conspirative, având ca principal scop obţinerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Activităţile ce compun Crima Organizată au un caracter secret şi bine organizat, realizând un impact social deosebit de negativ, în multe state el constituind "cancerul perfid" care vlăguieşte puterea societăţii, ameninţă integritatea guvernelor, determină creşterea taxelor care se adaugă la preţul mărfurilor, periclitează siguranţa şi locurile de munca ale cetăţenilor, aduce daune agenţilor economici aflaţi în competiţie, controlează prin forţa banilor sindicatele, în final realizând o puternică influenţă în sfera economicului, socialului şi mai ales politicului.

1.2.Principalele trăsături ale Crimei Organizate

- Stabilitate în cadrul asociaţiei infracţionale;

- O anumită structură internă şi diviziune a roiurilor între membrii asociaţiei;

- Continuitatea şi sistematizarea activităţii infracţionale;

- Scopul principal al asocierii infracţionale să fie obţinerea unor câştiguri importante;

- Activitatea infracţională să fie profesionalizată.

1.3.Forme de manifestare

- Organizaţii specializate în extorcarea de fonduri;

- Organizaţii specializate în traficul de droguri şi de persoane;

- Organizaţii specializate în contrabandă;

- Organizaţii specializate în escrocherii (înşelăciuni).

1.4.Principii Organizatorice

- Stabilitatea unităţii infracţionale;

- Existenţa liderului şi ierarhia subordonării;

- Sistemul de neutralizare a controlului social;

- Preocuparea permanentă de a corupe persoane respectabile din legislativ, executiv justiţie şi poliţie;

- Apărarea severă a conspirativităţii şi a secretului acţiunilor;

- Planificarea activităţii infracţionale;

- Specializarea ce decurge din împărţirea funcţiilor;

- Concentrarea scopului activităţii pe obţinerea de

- Profituri mari, spălarea banilor murdari şi investirea lor în activităţi economice oficiale;

- Folosirea mijloacelor financiare, dacă se impune, în scopuri politice.

2. CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI

2.1. Noţiune şi importanţă

Între procedeele de descoperire şi ridicare a mijloacelor de probă un loc deosebit îl ocupă cercetarea la locul săvârşirii infracţiunii. În contextul acestei instituţii, prin locul faptei trebuie să se aibă în vedere atât sensul dat prin dispoziţiile art. 30 alin. 4 , cât şi locul unde s-au descoperit urmele infracţiunii, ori în care s-au extins urmările ei.

Importanţa acestui act procedural este relevantă prin obiectul său complex fixat în dispoziţiile art. 129, unde se arată că se poate efectua această activitate când este necesar să se facă constatări şi să se fixeze urmele infracţiunii, să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor de probă şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită.

În anumite cazuri, cercetarea la faţa locului, pentru clarificarea anumitor împrejurări privind săvârşirea infracţiunii, poate implica ridicarea unor obiecte sau înscrisuri de la instituţii sau persoane fizice sau efectuarea de percheziţii.

Pentru ca cercetarea la faţa locului să-şi manifeste importanţa decisivă pe care o are în opera de aflare a adevărului în cauzele penale, se impune ca organele judiciare care o efectuează să uzeze, în cele mai bune condiţii, de tactica, metodica şi tehnica descoperirii şi fixării urmelor infracţiunii şi să se folosească, la nevoie, de realizările tehnico-ştiinţifice cele mai noi.

2.2. Necesitatea efectuării activităţii de cercetare la faţa locului

Potrivit normei juridice cadru, cuprinsă în art. 129 alin. 1 din Codul de Procedură Penală, organele judiciare, analizând considerente ce ţin de utilitatea, necesitatea şi oportunitatea efectuării unei activităţi, pot decide să se deplaseze în cadrul sistemului de referinţă spaţial - unul sau mai multe - pe care se găsesc urmele şi mijloacele materiale de probă, unde se desfăşoară activitatea de cercetare la faţa locului în vederea :

- examinării locului faptei şi fixării procesuale a celor descoperite;

- căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea şi interpretarea urmelor, elaborarea şi verificarea de versiuni cu privire la natura infracţiunii comise, la numărul şi identitatea făptuitorilor, precum şi la aspecte ce ţin de loc, timp, natura activităţilor desfăşurate de făptuitori, metode şi mijloace folosite, mobil, scop, urmările survenite ca rezultat al săvârşirii infracţiunilor;

- stabilirea locurilor de unde se putea percepe, în total sau în parte, activitatea desfăşurată de către făptuitori;

- identificarea martorilor oculari, a persoanelor vătămate, a altor persoane care cunosc date despre săvârşirea infracţiunii şi, în unele cazuri, chiar a făptuitorilor;

- luarea unor măsuri de limitare a pagubelor, determinare a cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor ce au determinat sau favorizat săvârşirea infracţiunii şi a măsurilor de prevenire care se impun, atât în legătură cu activitatea ilicită desfăşurată cât şi cu privire la apariţia de noi consecinţe .