Specii ale Contractului de Cesiune - Contractul de Editare

CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTRACTUL DE CESIUNE A DREPTULUI PATRIMONIAL DE AUTOR

Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor este reglementat cu titlu general de art. 39-47, iar unele specii ale acestuia de art.48-63 din Legea 8 din 1996 privind drepturile de autor şi drepturi conexe.

Potrivit opiniei Prof. Univ. Teodor Bodoaşcă contractul de cesiune este acel contract numit, în temeiul căruia o persoană numită cedent, se obligă să asigure altei persoane, numită cesionar, pentru un timp determinat şi în schimbul unei renumeraţii, folosinţa unuia sau a mai multor drepturi patrimoniale de autor.

Legea nr. 8/1996 clasifică cesiunea ca fiind una limitată , exclusivă sau neexclusivă.

Caracterul limitat al cesiunii este dat de împrejurarea că poate avea ca obiect numai unele drepturi patrimoniale de autor ori că folosirea acestor drepturi este convenită numai pentru un anumit teritoriu sau că are o durată de timp determinată. Cesiunea este exclusivă atunci când însuşi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenit şi nici nu poate cesiona dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii nu este presupus, ci trebuie să fie expres prevăzut în contract. Iar dacă acesta nu este prevăzut în contract, de regulă, cesiunea este neexclusivă.

Caracterul exclusiv al cesiunii este determinat de faptul că cedentul nu mai are posibilitatea juridică de a folosi el însuşi ori de a transmite altor persoane drepturile patrimoniale cesionate şi nicidecum împrejurarea că cesionarul nu ar putea cesiona altor persoane drepturile respective .

Contractul de editare apare ca o convenţie prin care autorul unei opere literare, artistice sau ştiinţifice cedează editorului exerciţiul temporar şi exclusiv al dreptului de a reproduce şi difuza opera în schimbul unei remuneraţii de autor stabilite conform normelor legale în vigoare

La rândul său contractul de editare este reglementat de art.48-57 din Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturi conexe.

Acest contract reprezintă o specie a contractului de cesiune. Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor este o modalitate a contractului de locaţiune.

Potrivit art.48 alin.1 prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii dreptul de a reproduce şi dreptul de a distribui opera.

Editarea operelor literare şi ştiinţifice este o veche îndeletnicire, iar inventarea tiparului a reprezentat un moment de răscruce pentru drepturile de autor, prin consecinţele pe care multiplicarea cărţilor le-a avut pentru raporturile dintre autori, tipografi (librari) şi consumatori.

Drepturi de autor este în mod incontestabil şi rezultatul luptei duse de către autorii de opere, obligaţi să cedeze proprietatea şi exploatarea manuscriselor în favoarea tipografilor care deţineau monopolul în domeniul lor de activitate, pentru câştigarea dreptului de a dispune în mod exclusiv şi pe o durată de timp cât mai mare de creaţia lor intelectuală.

Chiar şi după cristalizarea instituţiei drepturilor de autor, o lungă perioadă de timp contractul de esitare nu a avut o reglementare proprie, fiind supus regulilor dreptului comun regulilor aplicabile în alte materii, în particular celor din materia vânzării cumpărării. Opoziţia la codificarea regulilor contractului de editare a venit tot din partea editorilor, partizani declaraţi ai regimului de libertate a convenţiilor şi care considerau că legiuitorul nu trebuie să intervină în raporturile lor cu autorii, atât timp cât autorii înşişi autorii, nu o reclamă .

Codificarea regulilor contractului de editare este o realizare de dată relativ recentă chiar şi în dreptul francez.

Contractul de editare este cea mai frecventă modalitate de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, motiv pentru care este amplu reglementat în majoritatea sistemelor de drept .