Speță comentată Curtea Europeană a Drepturilor Omului

I. INTRODUCERE

În 2006 au fost pronuntate 14 hotarâri pe tipologia cauzelor Strain si Paduraru din 21.07.2005 si respectiv 1.12.2005, prin care CEDO a condamnat Statul român pentru încalcarea art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Acest articol garanteaza respectarea dreptului de proprietate. Însa aceste cauze sunt repetitive si dat fiind precedentul creat prin cauzele Strain si Paduraru, aceasta crestere a numarului de condamnari nu este neobisnuita.

În ceea ce priveste hotarârea în cauza Raicu împotriva României din 19 octombrie 2006 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca articolul 6(1) din la Conventia Europeana a Drepturilor Omului a fost încalcat, prin introducerea recursului în anulare si casarea de catre Curtea Suprema de Justitie a unei hotarâri definitive si irevocabile. În acest sens, Curtea a amintit jurisprudenta pertinenta în materie, facând referire la cauzele Brumarescu si SC Masiniexportimport S.A. Sub aspectul articolului 1 din primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a considerat ca dreptul de proprietate al reclamantei a fost încalcat deoarece, ca urmare a deciziei Curtii Supreme de Justitie, reclamanta a fost privata de bunul sau, recunoscut prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila. CEDO a obligat statul român la restituirea în natura a bunului, iar în cazul în care aceasta restituire este imposibila, statul a fost obligat sa îi acorde reclamantei suma de 35.000 EURO cu titlu de daune materiale. Trebuie precizat ca în aceasta cauza reclamanta era fost chirias si cumparator de la stat al imobilul nationalizat care formeaza obiectul cauzei însa si fostii proprietari ai imobilului, initial deposedati prin nationalizare, s-au adresat Curtii Europene cu o plângere în care au invocat încalcarea aceluiasi articolul 1. Aceasta plângere a fost si ea comunicata Guvernului român în mai 2006. CEDO nu s-a pronuntat înca în acest caz.

II. IN FAPT

La data de 10 iulie 1997, T.A. si T.V fosti proprietari ai apartamentului au introdus împotriva Consiliului Municipal Bucuresti o actiune în revendicarea imobilului care le-a fost confiscat de Stat în virtutea decretului no 223/1974 cu ocazia plecarii lor definitive în strainatate în anul 1978. Ulterior în octombrie apartamentul a fost vândut reclamantei dna. Alexandrina Raicu în virtutea legii în virtutea legii no 112/1995 asupra regimului juridic al anumitor imobile cu destinatia de locuinta intrate în patrimoniul Statului înainte de 1989. Fiind admisa actiunea in revendicare a fostilor proprietari si apoi cea in anulare a contractului, reclamanta a introdus recurs pe care de altfel l-a câstigat fiind considerata de buna-credinta la încheierea contractului. Astfel la 12 martie 2001 Curtii de Apel din Bucuresti a emis o hotarâre definitiva in favoarea reclamantei. Prin hotarârea datata 12 februarie 2003, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul în anulare formulat de procurorul general împotriva hotarârii din 12 martie 2001 antementionata Însa in urma admiterii recursului în anulare, Curtea Suprema de Justitie a casat hotarârea din 12 martie 2001 a Curtii de Apel din Bucuresti si a confirmat temeinicia anularii contractului de vânzare din 16 octombrie 1997.

III. IN DREPT

S-au invocat articolele 330, art. 3301 din Codul de Procedura Civila, articolele 49 si 51 din legea no 10/2001 precum si art. 6(1), art.1 din primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului

A. Asupra încalcari a articolului 6(1) din Conventie

Dreptul la un proces echitabil consacrat de Conventie nu presupune ca orice litigiu sa intre sub competenta Curtii, ci doar a contestatilor cu privire la exercitarea unor drepturi si obligatii cu caracter civil. Întrucât în ochii Curtii, pentru calificarea unei drept ca fiind civil singurul lucru care conteaza este ca acesta sa aiba un caracter civil în dreptul intern sau sa aiba un caracter patrimonial , conditiile fiind acestea îndeplinite art. 6(1) este aplicabil. Problema principala insa este ce prevaleaza securitatea raporturilor juridice sau dreptul la proprietate? Curtea aminteste ca dreptul la un proces echitabil în fata unui tribunal, garantat de articolul 6 (1) din Conventie, trebuie sa fie interpretat în lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element de patrimoniu comun al Statelor contractante. În virtutea acestui principiu, nici una din parti nu este abilitata sa solicite supervizarea unei hotarâri definitive si executorii cu unicul scop de a obtine re-examinarea cauzei si o noua hotarâre în acest scop. Supervizarea nu trebuie sa devina un apel deghizat iar simplul fapt ca pot exista doua puncte de vedere asupra cauzei nu este un motiv suficient pentru rejudecarea cauzei.