Spețe rezolvate la drept internațional public

1. Se dă art. 38/Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie:

„1. Curtea, a cărei misiune este de a soluţiona conform dreptului internaţional diferendele

care îi sunt supuse, va aplica:

a. convenţiile internaţionale, fie generale, fie speciale, care stabilesc reguli recunoscute

în mod expres de statele în litigiu;

b. cutuma internaţională, ca dovadă a unei practici generale acceptată ca drept;

c. principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate;

d. sub rezerva dispozitiilor art. 59, hotărârile judecătoresti şi doctrina celor mai

calificati specialişti în drept public ai diferitelor naţiuni, a mijloace auxiliare de

determinare a regulilor de drept.

2. Prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a soluţiona o cauză ex aequo et

bono, dacă părţile sunt de acord cu acesta”.

Cerinţe:

a. Care este rolul si valoarea acestui text pentru dreptul internaţional public?

Răspuns

Potrivit definiţiei oferite de Dicţionarul de drept internaţional public, izvoarele dreptului internaţional public sunt: „forme specifice de exprimare a normelor acestui drept, care rezultã din acordul de voinţã al statelor”. Prin urmare, izvoarele dreptului internaţional public sunt surse ale normelor dreptului internaţional public sau mijloacele juridice de exprimare a acestora.

Privind prin prisma definiţiei arãtate, art.38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie constituie aşadar sediul legal al materiei. Astfel, aici sunt identificate izvoarele dreptului internaţional public. Distingem izvoare principale (propriu-zise), izvoare auxiliare (subsidiare), precum şi alte izvoare.

Modurile de formare ale normelor dreptului internaţional sau, altfel spus, normele specifice de recunoaştere în dreptul internaţional sunt enumerate în articolul maisusmenţionat. Aici se fixează parametrii constitutivi ai cutumei printr-o uniune a două elemente: unul material sau obiectiv şi care prezintă caracteristicile tradiţionale ale cutumei-consuetendo şi unul psihologic sau subiectiv-opinio juris sive necessitatis. Elementul subiectiv semnifică acceptarea comportamentului ca fiind expresia unei norme sau ca fiind expresia necesităţii: „cutuma internaţională, ca probă a unei practici generale acceptate ca fiind dreptul”.

Echitatea a fost încorporatã dreptului, servind ca regulã accesorie, mijloc de interpretare şi conciliere în pronunţarea unei hotãrâri. Judecatorul care judecã conform echitãţii fie completeazã un vid normativ (judecã “praeter legem), ori, trebuie sã atenueze rigorile unei norme internaţionale (hotãrãşte “infra legem”). Judecând în baza echitãţii el va pronunţa soluţia care i se va pãrea justã conform intereselor pãrţilor. In nici un caz, echitatea nu-i permite judecãtorului internaţional sã se pronunţe contra legem.

b. Enumerarea făcută este limitativă sau exemplificativă? Este încă actuală această

enumerare?

Răspuns

Specialiştii în domeniu au intocmit o listã cu izvoarele dreptului internaţional public care este mobilã în timp, fiind supusã modificãrilor care au loc în dreptul intern public. Legat de faptul că lista izvoarelor de drept internaţional, pe care art. 38 din Statut o reflectă, poate fi completată, amintim, în acest sens, anumite acte adoptate de organizaţiile internaţionale precum rezoluţii ale Adunării Generale a O.N.U. dar şi acte unilaterale ale statelor, ce pot produce efecte juridice în raporturile cu alte state.

În doctrina juridicã contemporanã se afirmã cã aceste categorii prevãzute de Statutul Curţii nu epuizeazã lista izvoarelor dreptului internaţional public, adãugând izvoarelor enumerate alte douã categorii: actele adoptate de organizaţiile internaţionale şi unele dintre actele unilaterale ale statelor.