Statele Neutre și Securitatea

STATELE NEUTRE ŞI SECURITATEA

Respectarea neutralităţii totdeauna a depins de bunăvoinţa şi indulgenţa beligeranţilor, mai exact, de compararea avantajelor şi dezavantajelor sau pierderilor posibile în rezultatul violării acesteia.

Statele neutre nu o dată s-au lovit de problema violării statutului său de neutralitate, unele din ele pierzând încrederea în viabilitatea acestuia, în capacităţile proprii de a-l menţine şi, în cele din urmă, renunţând la el.

Principiile neutralităţii au fost lezate considerabil deja în primul război mondial. În primul rând a fost afectată neutralitatea voluntară, ţinând cont de faptul că ostilităţile sau reflectat asupra a 34 de state, inclusiv SUA, în pofida tradiţiilor de neutralitate ale acesteia deja stabilite.

Din alt punct de vedere, "neutralitatea permanentă" a fost şi ea incapabilă de a proteja două din trei state ce se bucurau de acest statut în acel moment - Belgia şi Luxemburgul. În sfârşit, nu poate fi trecut cu vederea şi faptul, că războiul submarin practicat de Germania a impus Franţa şi Marea Britanie să renunţe de la prevederile majorităţii convenţiilor ce reglementau exercitarea neutralităţii în războiul maritim.

Al doilea război mondial a avut, de asemenea, un impact negativ asupra speranţelor mai multor ţări, care începând cu 1935 şi-au proclamat neutralitatea. Unele din ele au fost incapabile să-şi menţină statutul său de neutralitate iar altele sau

pomenit în rândurile beligeranţilor sub pretextul violării acestuia.

Pentru exemplu ne putem referi la cazul Statelor Unite, care începând cu 1935 în mod progresiv au glisat în relaţiile sale comerciale cu beligeranţii de la principiul imparţialităţii spre un regim de care au putut profita numai acele state, ce dispuneau de o supremaţie maritimă pentru a se autoasigura (mai exact - Marea Britanie şi Franţa). Declarând la 5 septembrie 1939 neutralitatea Statelor Unite ale Americii în războiul ce se începuse pe continentul european, congresul SUA peste numai două luni a abrogat embargoul asupra exportării în ţările beligerante a armamentului şi materialelor militare, aplicarea căruia a fost decisă odată cu declaraţia în cauză. Iar adoptând la 11 martie 1941 legea despre lend-liz, care stabilea modul de acordare a ajutorului material statelor coaliţiei antifasciste, SUA de-facto au renunţat la statutul neutralităţii şi au predeterminat intrarea sa în război.

S-a constatat totuşi că şi statele care au avut şansa de a beneficia până în 1945 de statutul de neutralitate, au fost nevoite să suporte, pentru a-l păstra, numeroase violări: Portugalia a lăsat Japonia să se instaleze pe insulele Timor iar SUA pe insulele Asor; Suedia a fost obligată să accepte tranzitarea trupelor germane spre Norvegia şi Finlanda; Elveţia a înregistrat din 21 septembrie 1939 şi până la 31

decembrie 1944 circa 3300 de violări ale spaţiului aerian şi guvernul său a fost impus să reducă începând cu 8 martie 1945 exportul în Germania până la un volum de 5% comparativ cu anul 1942; Spania a fost nevoită de a suspenda exportul metalelor neferoase în Germania. În sfârşit, menţionând operaţiile militare din Africa de Nord, nu se poate uita faptul, că statele din această regiune, din punct de vedere juridic, se considerau la acel moment a fi neutre.

Aceste exemple în mod elocvent demonstrează faptul că elaborarea şi aplicarea dreptului internaţional se efectuează în baza raporturilor dintre marile forţe şi nici respectarea neutralităţii nu evită această regulă, în acest context citându-l pe La Rochefoucaude: "Virtuţile se pierd în interese cum fluviile se pierd în mare".

În urmare, fragilitatea statutului de neutralitate este, în mare parte, determinată de faptul că declaraţia unilaterală a unui asemenea statut este insuficientă pentru viabilitatea lui. Lipsit de o garanţie efectivă din partea puterilor mari sau/şi de o recunoaştere (susţinere) internaţională statul neutru poate conta, în mod exclusiv, numai pe propriile forţe în vederea asigurării securităţii sale şi respingerii unei eventuale agresiuni. Deci, efortul consacrat securităţii în general şi apărării în special, este foarte semnificativ.

În ultimul timp, o problemă importantă reprezintă evoluţiile spectaculoase din domeniul tehnicilor militare şi al metodelor de purtare a războiului. Odată cu apariţia armelor de distrugere în masă, a rachetelor cu rază mare de acţiune si avioanelor super-rapide, cu folosirea spaţiului cosmic în scopuri militare şi apariţia riscului războaielor ecologice, care pot produce mutaţii artificiale în mediul înconjurător, neutralitatea apare tot mai fragilă din motivul efectelor foarte greu sau imposibil de localizat în cazul în care s-ar recurge la asemenea arme sau metode de luptă.