Statul de drept

I.Statul de drept. Percepţii

Trecerea de la dreptul statului la statul dreptului a fost şi este incă un proces îndelungat şi anevoios,înscris între polii unor evaluări surprinzătoare şi contradictorii.

Statul-tendinţă spre dominare şi supunere,Dreptul-tendinţă spre egalitate şi echilibru; aşadar,cum poate deveni statul.de drept?

În sintagma „stat de drept” sunt implicate două aspecte ale juridicului,aparent contradictorii,dar complementare.

Stat de drept-ca şi concept şi formă de exprimare a statului modern-nu este o simplă asociere de cuvinte. El exprimă o condiţie cu privire la putere,dar şi o nouă concepţie cu privire la drept,la funcţiile şi rolul acestuia.

Evoluţia istorică a conceptului de stat de drept şi a tuturor elementelor ce formează acest concept îşi trage rădăcinile din trecutul îndepărtat: din Antichitate,în cutumele constituţionale engleze,urmând a fi dezvoltat ulterior de gandirea politică şi socială reprezentată de Locke,Tocqueville,Montesquieu, Kant,Hegel, Jellinek, Kelsen etc., care au preluat şi au transpus, în alte condiţii istorice,geografice şi politice, conceptul statului de drept.

Statul de drept a cunoscut o varietate de definiri. Ion Deleanu şi Marian Enache au expus,într-un studiu dedicat statului de drept o multitudine de definiţii date acestui concept de-a lungul timpului:

- statul de drept semnifică subordonarea statului faţă de drept (J. Gicquel);

-statul legat prin drept, statul care respecta dreptul (Marie- Joëlle Redor);

-un sistem de organizare în care ansamblul raporturilor sociale şi politice sunt subordonate dreptului (J. P. Henry);

-statul în care puterea este subordonată dreptului, toate manifestările statului fiind legitimate şi limitate prin drept (Marie-Joëlle Redor);

-statul de drept înseamnă limitarea puterii prin drept; statul dreptului corespunde unei ordini de tip legal-raţional, depersonalizării puterii (Claude Emeri);

- statul de drept înseamnă garanţii fundamentale pentru libertăţile publice, protecţia ordinii legilor (J. L. Quermone);

-statul de drept implică existenţa regulilor constituţionale care se impune tuturor (Olivier Duhamel);

-statul de drept este ordinea juridică ierarhizată şi sistematizată (J.Dabin).

Analizând stadiile evoluţiei concepţiei statului de drept, Elias Diaz apreciază că, formula statului de drept ar aduna şi ar sintetiza, în mod fericit, elementele unei triple doctrine, cea liberală originară, însă, cu caracter destul de conservator, cea şi mai conservatoare şi, în unele cazuri, chiar cu caracter reacţionar, precum aceea a Rechtsstaat, şi în sfîrşit, cea strict liberală, exprimată atât în principiul Rule of Law, cat şi în principiul legalitaţii, moştenit de la Revoluţia franceză.