Statul - izvor de drept internațional public

I.INTRODUCERE

În accepţiunea sa cea mai largă, dreptul internaţional public, reprezintă ansamblul de norme juridice care reglementează raporturile ce3 se stabilesc în cadrul societăţii internaţionale.

Societatea internaţională este formată, în primul rând, de state purtătoare de suveranitate, care îşi asumă, în mod nemijlocit anumite drepturi şi obligaţii în raporturile dintre ele.

Spre deosebire de societatea internaţională, în cadrul căreia puterea este unică specific societăţii internaţionale este descentralizarea puterii. Principala caracteristică a acestei societăţi constă în natura sa poliarhică, în sensul că puterea este repartizată între diferitele state care o compun.

Această caracteristică se explică prin existenţa, din punct de vedere juridic, a suveranităţii statelor, potrivit căreia acestea nu se supun în raporturile dintre ele unei alte autorităţi superioare.

În cadrul cooperării dintre ele, statele stabilesc structuri instituţionale în diferite domenii, imprimând elemente de solidaritate, în cadrul societăţii internaţionale.

Societatea internaţională a cunoscut o mare dezvoltare. Afirmarea statelor suverane, precum şi a rivalităţilor dintre ele, a condus la o dezvoltare a relaţiilor internaţionale, diversificându-se şi făcând loc unei noi ordini juridice internaţionale caracterizată prin concurenţa suveranităţii egale.

Tocmai această concurenţă formează domeniul principal al dreptului internaţional public din care sunt excluse relaţiile dintre state al căror conţinut nu implică manifestarea statelor ca titulare de drepturi suverane.

II.SUBIECTELE DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC

Noţiuni generale

Noţiunea de subiect de drept este comună oricărei ordini juridice, fie ea internă ori internaţională. Ea desemnează entităţile care au calitatea de a participa la raporturi juridice guvernate de normele specifice respectivei ordini juridice şi de a fi titulare de drepturi şi obligaţii în cadrul acesteia.

Pentru identificarea unui subiect de drept internaţional este necesar să se constate dacă acesta posedă personalitate juridică în cadrul ordinii juridice internaţionale, dacă are deci capacitatea juridică de a acţiona pe plan internaţional.

Subiectul de drept internaţional poate fi: titular de drepturi şi obligaţii pe planul dreptului internaţional; titular al dreptului de a intenta o acţiune la un tribunal internaţional; titular al unor interese în privinţa cărora există prevederi în dreptul internaţional.

De remarcat este faptul că subiectele dreptului internaţional, prin prisma conţinutului juridic şi a sferei de aplicare, prezintă particularităţi esenţiale în comparaţie cu cele ale dreptului intern.

Subiectul de drept intern este titularul de drepturi şi obligaţii, a cărui capacitate de a participa la raporturi juridice este prevăzută de lege. În dreptul intern legea stabileşte subiectele de drept, reglementează capacitatea lor de a intra în raporturi juridice, determină întinderea drepturilor pe care le pot exercita şi a obligaţiilor asumate în cadrul acestor raporturi. Potrivit legii, subiectele dreptului intern sunt persoanele fizice şi persoanele juridice.

Subiectele de drept internaţional sunt cele care participă la elaborarea normelor de drept internaţional. A fi subiect de drept internaţional înseamnă a beneficia de personalitate juridică internaţională, ceea ce presupune tocmai capacitatea de a fi titular de drepturi şi obligaţii cu caracter internaţional.