Statutul Juridic al Organismelor Genetic Modificate și Eficiența Sa

Statutul juridic al organismelor genetic modificate şi eficienţa sa

Capitolul 1: Consideraţii generale privind noţiunea de organisme modificate genetic

De-a lungul timpului, omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea şi selecţionarea acelor specii, vegetale sau animale, pe care le-a socotit a răspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenţă, ajungându-se în zilele noastre până la apariţia aşa-numitelor organisme modificate genetic.

Pentru a înţelege implicaţiile asupra mediului înconjurător şi sănătăţii umane aduse de utilizarea organismelor modificate genetic, considerăm necesară clarificarea anumitor noţiuni ce vor fi utilizate ulterior în cuprinsul lucrării, precum si menţionarea anumitor aspecte legate de istoricul introducerii organismelor modificate genetic în mediu.

1.1 Cultivarea OMG la nivel mondial şi european

În anul 1994, pentru prima dată în istorie, o plantă modificată genetic a fost cultivată în scop comercial. Introducerea în SUA a soiului de roşie FlavrSavr a marcat începutul unei noi ere în domeniul agriculturii – sau cel puţin acesta era planul companiilor din domeniul biotech. Totuşi, când prima recoltă de soia şi porumb MG era pe punctul de a fi exportată spre Europa, consumatorii de pe continent şi-au exprimat dezacordul faţă de aceste alimente. Aceştia doreau să ştie ce mănâncă şi ridicau problema etichetării alimentelor MG. În multe ţări din UE introducerea pe piaţă a alimentelor MG a eşuat, iar în prezent marea majoritae a producătorilor şi comercianţilor en-detail din domeniu garantează aprovizionarea cu produse nemodificate genetic

Principalele produse modificate genetic sunt soia (55%), porumb (25%), bumbac (14%), rapiţă (6%), dovleac, papaya, lucernă. Aproape 90% din suprafaţa plantată cu organisme modificate genetic în 2007 se rezuma la cinci ţări în America de Nord şi Sud, cu 80% în Statele Unite, Argentina şi Brazilia. O singura ţară, Statele Unite, cultiva peste 50% din culturile modificate genetic a lumii. Pe mai puţin de 3% din suprafaţa cultivabilă din India şi China sunt plantate culturi modificate genetic, dintre care aproape exclusiv bumbac modificat genetic

Nici o ţară din Europa care nu face parte din UE nu cultivă organisme modificate genetic (de ex. Norvegia, Elveţia, Islanda, Serbia, Montenegro etc.) Elveţia a impus un moratoriu privind cultivarea plantelor modificate genetic. Ţări ca: Turcia, Croaţia, Macedonia, care sunt în diferite stagii de aderare la UE nu cultivă plante transgenice.

La nivelul UE, doar o cultura transgenică este autorizată să fie cultivată , porumbul Bt de la Monsanto, MON810. Acest porumb a fost modificat genetic pentru a produce propria toxina împotriva dăunătorului comun Ostrinia Nubilialis (vierme sfredelitor al tulpinii porumbului)

In 2008, suprafaţa totală cultivată cu plante transgenice din UE a scăzut, acest fapt datorându-se interzicerii porumbului Bt MON810 Monsanto în Franţa (2008) şi Germania (2009) din cauza unor motive de sănătate şi mediu. Ca şi rezultat, suprafaţa totală aflată sub cultivare de plante transgenice în EU a scăzut cu 2%, la 107719 hectare. În cele 27 de ţări ale Uniunii Europene, cultivarea organismelor modificate genetic reprezintă 0,21% din suprafaţa agricolă.

Doar 6 din 27 membrii UE cultivă MON810 (cu 2 mai puţin decât în anul 2007): Spania, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, România şi Portugalia.

La nivel mondial, tot mai multe voci se ridică pentru practicarea agriculturii ecologice. Practicarea agriculturii ecologice presupune, printre altele, şi refuzul utilizării organismelor modificate genetic. În Uniunea Europeană, ţările care au interzis OMG-urile sunt şi cele mai mari producătoare de culturi ecologice. Italia, Germania, Austria şi Franţa cultivă de la an la an suprafeţe tot mai mari cu plante ecologice.

Tot mai mulţi consumatori din ţările respective preferă un regim alimentar bio în virtutea unei vieţi mai sănătoase. Referitor la suprafeţele cultivate în sistem ecologic, ţara noastră se situează în lume pe poziţia 44 dintr-un total de 122 de ţări, potrivit publicaţiei „The world of organic agriculture 2008”

Cu toate acestea, în Europa, culturile ecologice acoperă, în momentul de faţă, mai puţin de un sfert din suprafaţa agricolă a continentului.

In acest moment sunt autorizate şi pot fi comercializate în Uniunea Europeană în scop alimentar sau furajer un număr de 27 de OMG (bumbac, porumb, rapiţă, soia, sfeclă de zahăr), informaţiile despre acestea fiind disponibile publicului pe pagina de web a Comisiei Europene.