Studiu de caz - deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului în cazul debitoarei SC Viveda Dan SRL

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE DESPRE PROCEDURA DE INSOLVENŢĂ

Noţiunea de insolvenţă implică o situaţie patrimonială dificilă sau de criză a unui comerciant, determinând imposibilitatea îndeplinirii de către acesta la termen şi în bune condiţii a obligaţiilor de plată asumate.

Conform Legii 85 /2006 privind Procedura de insolvenţă , insolvenţa este „ acea stare a patrimoniului debitorului , caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile” –Art1 alin (2) din Lege.

Afacerea , ca activitate , se defineşte prin risc. Riscul, adica şansa de câstig sau posibilitatea de pierdere , este un atribut esenţial al economiei de piaţă liberă , funcţională , atribut care justifică libera concurenţă. In această accepţiune, riscul defineşte :

- fapta de comerţ, care are această natură juridică intrucât este facută ȋn vederea obţinerii de profit ; fapta de comert este o afacere, intrucât are la bază ideea de risc , adică posibilitatea de câştig sau pierdere ; motivul determinant al incheierii actului de comert este acela al obţinerii de profit .

Autorul apreciază că “speculatiunea este caracterul esential al unei intreprinderi si al tuturor faptelor de comert, ȋn general”;

- ȋntreprinderea, care este un complex de acte, fapte sau operaţiuni comerciale , organizate de ȋntreprinzător ȋn vederea obtinerii de profit , pe risc economic propriu ; simplificat spus, ȋntreprinderea este o afacere pentru că presupune un risc;

- calitatea de comerciant , care se dobândeste ȋn momentul ȋn care persoana ȋn cauză ȋncepe să desfaşoare ȋn mod obişnuit operaţiuni de comerţ, ȋn nume propriu şi pe risc economic propriu; o persoană devine ȋntreprinzător (comerciant) ȋn momentul ȋn care ȋsi asumă un risc ;

- societatea comercială, care se constituie ȋn vederea obţinerii de beneficii de către asociaţi sau a ȋmpartirii pierderilor ce ar putea rezulta; societatea comercială este o forma de organizare a unei ȋntreprinderi , deci a unui risc;

- concurenţa comercială , care este un joc al oportunităţilor de afaceri , ȋn care hazardul este mai mult sau mai puţin prezent ; concurenţii câştigă sau pierd ȋn defavoarea , respectiv , beneficiul celor cu care concurează ; concurenţa loială este cazul unic ȋn care concurentul are un adevărat „ drept de a-l prejudicia ” pe celălalt concurent ;

- insolvenţa , care este eşecul sau chiar catastrofa ȋntreprinzătorului , starea , de cele mai multe ori iremediabilă , pe care ȋntreprinzătorul ar fi trebuit , dar nu a putut , să o evite ; procedura insolvenţei este modul ȋn care legea şi tribunalele organizează eşecul ȋn afaceri.

2.CARACTERELE JURIDICE ALE PROCEDURII DE INSOLVENŢĂ

Una dintre cele mai vechi activităţi umane o reprezintă comerţul, el prinzând contur o dată cu apariţia ideii de proprietate , când omul a conştientizat că anumite bunuri sunt ale sale şi că acestea se delimitează de cele care aparţin altor persoane.

Deşi iniţial comerţul a fost practicat sub forma schimbului (troc) doar pentru satisfacerea necesităţilor existenţiale de zi cu zi ale oamenilor, odată cu apariţia banilor trocul a fost înlocuit cu vânzarea-cumpărarea, comerţul devenind o profesie practicată de un anumit grup specializat în această activitate, care nu mai urmărea realizarea propriilor trebuinţe, ci satisfacerea nevoilor altora şi obţinerea de profit .

Profitul fiind determinat de caracterul speculativ al comerţului, realizarea lui presupune un anumit risc, asumat de comercianţi, fără ca prin aceasta activitatea comercială să se transforme într-un joc al hazardului, în care aleatoriul să domine. Totuşi, este posibil ca un comerciant, în decursul activităţii sale, ca o consecinţă a unor afaceri nereuşite, să ajungă în situaţia de a nu mai putea face faţă datoriilor sale .

Angrenarea unui comerciant în relaţii complexe şi continue cu diverşi furnizori (creditori), pe de o parte, şi cu clienţii (debitori) pe de altă parte, implică funcţionarea mecanismului de încasări şi plăţi dintre aceştia. Dacă mecanismul se întrerupe, se blochează din cauza lipsei lichidităţilor la o verigă din acest circuit, activitatea mai multor comercianţi, legaţi prin succesiunea operaţiilor lor, este ameninţată .

Activitatea comercială se fundamentează atât pe promovarea creditului, cât şi pe securitatea şi celeritatea operaţiilor comerciale, acestea reprezentând funcţii vitale ale mediului economic care sunt grav afectate de declanşarea insolvenţei comerciale.

Insolvenţa comercială, definită ca fiind incapacitatea unui debitor de a face faţă datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile, produce în mediul economic aceleaşi efecte devastatoare pe care o maladie gravă le induce unui organism uman. Maladiile nu trebuie lăsate să prolifereze, şi aşa cum prevenirea şi tratarea răului pe care ele îl reprezintă pentru om constituie o preocupare a societăţii, tot astfel prevenirea şi remedierea efectelor insolvenţei comerciale constituie, în ţările civilizate, un domeniu prioritar de acţiune .

Buna funcţionare a economiei de piaţă liberă presupune, printre altele, şi existenţa unui cadru legal aplicabil comercianţilor aflaţi în dificultăţi financiare, mecanismul continuu al încasărilor şi plăţilor în activitatea comercială trebuind a fi menţinut în funcţiune. Acest lucru se realizează uneori cu preţul eliminării din circuitul economic a celor care, cel mai adesea din cauza acumulării de pierderi, nu mai pot face faţă datoriilor exigibile angajate, adică nu mai pot continua plăţile.