Studiu privind reforma în administrația militară în contextual administrației publice

Orice reforma inseamna curajul de accepta noul, chiar daca la inceput ne lipseste o tehnica adecvata pentru acesta, intrucit de multe ori ne ajunge doar faptul ca ne-am dat seama ca suntem capabili de aceasta. (Gabriel Balasa)

Administratia publica reprezinta o “mare afacere publica “, in care suntem cu totii implicati in calitatea noastra de cetateni si, ca urmare, este necesar sa nu ramanem pasivi la lucrurile care ne privesc si pe care le putem schimba sau imbunatati in mod direct sau indirect.

Conform Constitutiei Romaniei, art. 119 “administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice “. Principiul autonomiei locale are in vedere organizarea si functionarea administratiei publice locale pornind de la “dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale, de a rezolva si gestiona in nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice, in folosul colectivitatilor locale pe care le reprezinta “, autoritatile administratiei centrale, potrivit principiului subsidiaritatii, intervenind daca si in masura in care obiectivele actiunii nu pot fi realizate de autoritatile locale. Autonomia locala se manifesta pe mai multe planuri. Pe planul capacitatii juridice, colectivitatile teritoriale locale sunt subiecte de drept distincte, avand propriile interese publice, iar pe plan institutional, ele dispun de autoritati administrative proprii.

Administratia publica reprezinta o “mare afacere publica “, in care suntem cu totii implicati in calitatea noastra de cetateni si, ca urmare, este necesar sa nu ramanem pasivi la lucrurile care ne privesc si pe care le putem schimba sau imbunatati in mod direct sau indirect. Acest proiect “Administratia Viitorului “ este o sansa pentru mine de a-mi exprima parerea si am convingerea ca cel putin una din propunerile mele va avea aplicabilitate in viitorul apropiat.

Conform Constitutiei Romaniei, art. 119 “administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice “. Principiul autonomiei locale are in vedere organizarea si functionarea administratiei publice locale pornind de la “dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale, de a rezolva si gestiona in nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice, in folosul colectivitatilor locale pe care le reprezinta “, autoritatile administratiei centrale, potrivit principiului subsidiaritatii, intervenind daca si in masura in care obiectivele actiunii nu pot fi realizate de autoritatile locale.

Autonomia locala se manifesta pe mai multe planuri. Pe planul capacitatii juridice, colectivitatile teritoriale locale sunt subiecte de drept distincte, avand propriile interese publice, iar pe plan institutional, ele dispun de autoritati administrative proprii. Pe planul autonomiei decizionale, aceste autoritati au competente proprii si iau decizii in interesul colectivitatilor pe care le administreaza. De asemenea, autonomia nu poate fi reala, efectiva, fara prezenta autonomiei in planul mijloacelor umane, materiale, financiare, colectivitatile teritoriale locale avand proprii functionari publici, domeniu(public si privat) propriu, autonomie financiara(buget propriu). Autoritatile locale sunt autonome dar nu si suverane. Autonomia este exclusiv la nivel administrativ, iar nu si legislativ, de guvernare sau judiciar. Autoritatile locale sunt supuse unui control de tutela administrativa exercitat de administratia de stat. Astfel, autonomia locala nu se poate interpreta si aplica decat in cadrul caracterelor statului roman care este un stat unitar complex.

Administratia publica locala din tarile dezvoltate are la baza principiul autonomiei locale si consider ca si in Romania energia trebuie canalizata catre o reala, eficienta si functionala autonomie locala, administrativa si financiara. Acest lucru ofera avantajul aplicarii unor strategii si tactici adaptabile si pliate pe specificul realitatilor locale.

Realitatea demonstreaza ca de aproape 10 ani se incearca adaptarea la transformarile de natura administrativa, politica si juridica ce au loc in statele dezvoltate. O analiza a cadrului legislativ si institutional arata ca nu au fost gasite cele mai bune instrumente pentru realizarea reformei in administratie:

~ nu s-a reusit optimizarea procesului decizional, autonomia locala nefiind asumata complet de autoritatile locale;

~ neidentificarea, in mod cert, a responsabilitatilor si relatiilor dintre diferite institutii;

~ descentralizarea este incompleta, nereusindu-se apropierea de interesul cetateanului, a unor atributii si decizii. Nu s-a reusit nici transferul complet de resurse materiale si financiare care asigura apropierea deciziei de realitatea economica si care confera o mai buna valorificarea a resurselor.

~ bugetele colectivitatilor locale sunt dependente in mare masura de resursele bugetului de stat, veniturile proprii bugetelor locale nedepasind 25% din necesarul de resurse locale, finantelor vizand, dupa model european, o cota de aproximativ 50%.

~ o insuficienta comunicare intre autoritatea publica si cetatean;

~ nu s-a reusit implementarea unui sistem informational in toate ramurile administratiei;

~ exista o nemultumire a cetatenilor determinata de necorelarea dintre confortul urban oferit de autoritati si suma ridicata de bani pe care trebuie sa o verse anual la bugetul local;

~ intrarea in vigoare a Legii finantelor publice locale a fost amanata datorita insuficientei pregatiri a acestui moment, consiliile locale si judetene neorganizandu-si propriile compartimente fiscale.