Subiecte examen - dreptul proprietății intelectuale

I. Drepturile morale de autor (stabilte prin art. 10 din Legea 8/1996)

1. dreptul de divulgare a operei

Acest drept reprezintă posibilitatea autorului de a decide dacă, în ce mod, cum şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publicului. Este un drept absolut şi inviolabil, strâns legat de persoana autorului. Importanţa sa este majoră, deoarece are influenţă şi asupra momentului apariţiei şi existenţei drepturilor patrimoniale, deoarece până la data la care opera este divulgată, aceste drepturi sunt doar eventuale.

Situaţia diferă în funcţie de categoria de operă la care se aplică. Astfel, în situaţia operelor divizibile, fiecare coautor are un drept distinct asupra contribuţiei proprii. În situaţia operelor indivizibile, unde funcţionează acordul de voinţă dintre părţile-coautori, unul dintre aceştia poate refuza divulgarea operei în mod întemeiat, refuzul nejustificat poate însă fi atacat în instanţă, de ceilalţi coautori, atunci când drepturile lor sunt prejudiciate prin acest refuz. În ceea ce priveşte opera colectivă, în absenţa unei convenţii, persoana fizică sau juridică din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost realizată opera decide divulgarea operei. În fine, în cazul operelor postume, acest drept de divulgare se transmite moştenitorilor, dar aceştia nu pot trece peste dorinţa autorului, în cazul în care acesta în mod expres şi-a manifestat dorinţa de a nu se trece la divulgarea operei.

2. dreptul la paternitatea operei

Este un drept care se referă la dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, bazat pe legătura indestructibilă dintre autor şi opera sa, ca manifestare a creativităţii acestuia. Aspectul sau latura pozitivă a acestui drept constă în dreptul autorului de a revendica în orice moment calitatea sa de autor al operei, iar aspectul negativ implică un drept de a se opune la orice fel de act de contestare sau

fraudare a acestei calităţi a sale. Este un drept ce poate aparţine doar persoanei fizice, fiind însă transmisibil succesorilor în drepturi ai autorului.

3. dreptul la nume

Autorul este cel care are dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă la cunoştinţa publicului opera. Opţiunile pe care le are sunt stabilite prin lege, astfel încât o operă poate fi adusă la cunoştinţa publicului sub numele real al autorului, anonim sau sub un pseudonim, fiind exclusă publicarea sub numele unei alte persoane. Similar, dreptului de divulgare, acest drept nu se transmite ca atare prin moştenire, astfel încât succesorii autorului nu pot trece peste dorinţa exprimată a acestuia în legătură cu numele sub care va fi adusă la cunoştinţa publicului opera.

4. dreptul la inviolabilitatea operei

Acest drept presupune respectarea integrităţii operei şi opoziţia la orice fel de modificare sau atingere adusă acesteia, dacă prin acesta se prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului. Este un drept care se transmite prin moştenire. Este necesar totuşi a se face anumite precizări de nuanţă. Astfel, acest drept nu se referă la necesitatea unor corecturi gramaticale, atunci când este cazul, care sunt necesare operelor scrise de orice natură, înaintea publicării. La fel, pentru anumite opere modificarea este implicită, prin caracterul şi natura operei, spre exemplu adaptarea unei opere scrise printr-un scenariu în vederea ecranizării, situaţii în care se convine cu autorul asupra modificărilor pe care acesta le acceptă.

5. dreptul de retractare a operei

Autorul are un drept de a retrage opera, după ce aceasta a fost adusă la cunoştinţa publicului, despăgubind atunci când aceasta se impune pe titularul dreptului de autor, dacă acesta este o altă persoană decât autorul. Acest drept nu se transmite prin moştenire succesorilor autorului.

Legea stabileşte şi o excepţie în cazul programelor pentru calculator, caz în care nu este posibilă retractarea acestora, aspect firesc, având în vedere că ar fi şi imposibil un control asupra utilizării ulterioare retractării, dar şi pentru că unele programe stau la baza unor sisteme complexe, astfel încât s-au aduce prejudicii semnificative unor persoane ce nu ar putea fi identificate în mod concret. În situaţiile în care avem de-a face cu opere care au presupus o colaborare, în mod normal acordul de voinţă este cel care guvernează relaţiile dintre coautori. Dorinţa de retractare a unuia dintre aceştia nu poate fi discreţionară, trebuie să fe bazată pe motive justificate.

II. Drepturile patrimoniale de autor

Latura patrimonială a dreptului de autor presupune anumite trăsături specifice, care le diferenţiază de alte drepturi patrimoniale, dar care le separă şi faţă de latura nepatrimonială. Aceste drepturi rămân strâns legate de persoana autorului, sunt exclusiv, însă sunt cesibile şi limitate în timp. Prin decizia sa, autorul îşi poate da acordul ca opera sa să fie utilizată şi de alte persoane. Transmiterea acestor drepturi se poate realiza atât prin acte între vii, prin contracte, câr şi prin efectul legii, pentru cauză de moarte. Încă o caracteristică specială a acestor drepturi este aceea că sunt drepturi temporare, fiind transmise moştenitorilor pentru o perioadă limitată de timp. Există 2 categorii de drepturi patrimoniale:

1. dreptul de a utiliza opera

Acest drept presupune un drept exclusiv de exploatare a operei în favoarea autorului, de a decide modalitatea de folosire a operei, inclusiv de către alţii. Utilizarea operei se poate realiza prin mai multe metode, autorul fiind cel care interzice sau autorizează:

a.) reproducerea operei (realizarea integrală sau parţială, a unei sau a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar sau permanent, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale ale unei opere, precum şi stocarea permanentă sau temporară a acesteia cu mijloace electronice).