Subiecții contractului individual de muncă

. Definitia contractului individual de munca

Persoana care accede la un loc de munca incheie cu angajatorul un contract individual de munca. Prin acest contract, cel angajat se oblige la prestarea unei anumite munci, acceptand subordonarea sa fata de angajator, care, la randul sau, se oblige la plata salariului si la asigurarea conditiilor de munca. Numai titularii unui contract individual de munca sunt considerati ca fiind salariati si, ca atare, sunt protejati prin normele Dreptului muncii.

Definitia mentionata scoate in evidenta trei elemente esentiale ale contractului individual de munca si anume:

-prestarea muncii, obligatie a salariatului

-remunerarea, obligatia angajatorului

-existenta unei legaturi de subordonare intre salariat si angajator 1

Nu poate fi vorba de un contract individual de munca fara prestarea unei anumite munci in cursul unei perioade de timp, intr-un numar de ore pe zi, conform programului de lucru stabilit de angajator. Munca poate fi fizica, este cazul muncitorilor, intelectuala in cazul medicilor, inginerilor etc. sau artistica in cazul actorilor etc.

Contractul individual de munca este un contract cu titlu oneros si, de aceea, plata salariului constituie un element necesar al sau.

Intre salariat si patron exista o relatie de subordonare, caracterizata prin prestarea muncii sub autoritatea patronului care are puterea de a da ordine si directive salariatului, de a controla indeplinirea sarcinilor de serviciu si de a sanctiona abaterile de la disciplina muncii. Este ceea ce se cheama “subordonare juridica”.

Acest tip de subordonare este pe deplin justificata, avand in vedere ca salariatul isi desfasoara activitatea intr-o unitate apartinand patronuluisau, ca el utilizeaza mijloace de munca ale acestuia( masini, utilaje, materii prime, materiale etc. ) si ce fara o organizare si disciplina a muncii corespunzatoare nu este posibila nici o activitate eficienta.

Trebuie adaugat ca prin contractul individual de munca, salariatul se afla si intr-o relatie de subordonare economica fata de angajator, care, in considerarea muncii prestate, ii asigura mijloace de existenta( prin plata succesiva a salariului).2

2. Conditiile incheierii contractului individual de munca

Pentru incheierea legala si valabila a unui contract individual de munca trebuiesc intrunite un numar de conditii. Unele dintre acestea sunt commune incheierii unui contract: capacitatea, obiectul, consimtamantul si cauza.1

Consimtamantul: fiind un act juridic bilateral si consensual, contractul individual de munca se incheie prin consimtamantul partilor.

Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala a actului juridic civil, care consta in hotararea de a incheia un act juridic civil,manifestata in exterior.

In cazul contractului individual de munca, consimtamantul presupune, in primul rand, ca fiecare dintre parti trebuie sa isi exprime in mod valabil neechivoc si in deplina cunostiinta de cauza, vointa ei de a contracta si, in al doilea rand, sa se realizeze acordul de vointa al celor doua parti, in vederea incheierii valabile a contractului de munca respectiv.

Cauza: este acel element al actului juridic care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act.

Cauza constituie motivatia care determina asumarea obligatiei. Prestarea muncii de catre salariat reprezinta scopul urmarit de catre patron prin inchierea contractului individual de munca, deci cauza acestuia, dupa cum primirea salariului este scopul determinant al incheierii

1 Voiculescu N.: Dreptul muncii. Note de curs. Ed. Imagirom S.R.L., Bucuresti, 1999, p. 4

2 S. Ghimpu, A. Ticlea: Dreptul muncii Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 124-125

contractului pentru salariat.3

Capacitatea juridica a persoanei ce urmeaza a fi incadrata: incheirea contractului individual de munca presupune existenta ambelor laturi ale capacitatii juridice a unei persoane: cea de folosinta sic ea de exercitiu. Capacitatea de folosinta este aptitudinea generala a persoanei de a avea drepturi si obligatii iar capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile.

Specificul dreptului muncii pentru ca persoana fizica sa fie subiect de drept consta in aceea ca nu e suficienta capacitatea de folosinta, ci ea trebuie sa dispuna si de capacitatea de exercitiu, cele doua laturi ale capacitatii fiind indisolubil legate intre ele.

Capacitatea juridica in dreptul mucii incepe la varsta legala pentru a incheia un contract de munca, atat in privinta dreptului de munca, cat si in privinta exercitiului acestiu drept.

Persoana fizica dobandeste capacitatea deplina de a incheia un contract de munca la implinirea varstei de 16 ani, spre deosebire de dreptul comun unde capacitatea de exercitiu deplina se dobandeste la 18 ani. Se prezuma ca de la varsta de 16 ani omul are maturitate fizica si psihica suficient de dezvoltata pentru a intra intr-un raport de munca, maturitate fizica ce ii permite sa munceasca, sa-si angajeze forta de munca in schimbul unui salariu, iar cea psihica care-i ingaduie, ca urmare unui discernamant suficient de dezvoltat, sa se conduca singur in viata juridical, sa incheie un contract de munca, sa-si asume drepturile si obligatiile pe care acest contract le presupune.

In consens cu reglementarile internationale, art. 45 alin. 4 din Constitutie a ridicat varsta minima de incadrare in munca de la 14 ani, asa cum prevedea art. 7 din Codul Muncii la 15 ani, dispunand ca “minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.

Incepand cu varsta de 15 ani si pana la 16 ani, legea recunoaste persoanei o capacitate biologica de munca partiala, ceea ce determina recunoasterea capacitatii restranse de a se angaja in munca. Incadrarea in munca a tinerilor sub 16 ani se poate face insa numai cu incunviintarea parintilor sau a tutorilor.

Pentru a da incuviintarea, parintii trebuie sa analizeze conditiile in care munca va fi prestata, felul ei, precum si incadrarea este in interesul dezvoltarii ulterioare a tanarului. Incuviintarea trebuie data de ambii parinti pentru ca, potrivit art. 98 alin. 1 din Codul Familiei, masurile privind persoana minorului se iau de catre parinti de comun acord. Incuviintarea trebuie sa fie prealabila incheierii contractului de munca sau concomitenta cu aceasta incheiere. De asemenea, este necesar sa fie speciala, adica sa se refere la un anumit contract de munca si expresa, adica sa aiba o forma neechivoca, clara si precisa.

La incheierea contractului de munca se face mentiunea despre incuviintare, iar parintii (sau tutorii) vor semna si ei contractul alaturi de copil. Lipsa incuviintarii va atrage nulitatea absoluta, dar remadiabila a contractului de munca incheiat de tanarul in varsta de 15 – 16 ani.

Incuviintarea poate fi retrasa daca dezvoltarea minorului este periclitata, caz in care contractul de munca inceteaza.

Nu pot incheia un contract de munca minorii in varsta de pana la 15 ani si nici persoanale puse sub interdictie din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, intrucat acestea nu dispun de capacitatea de exercitiu si le lipseste, deci, discernamantul.4

Capacitatea juridica a patronului: patronul (angajatorul), indiferent de forma si specificul sau, pentru a fi parte intr-un contract individual de munca, trebuie sa dispuna de capacitate juridica.

Capacitatea juridica a patronului – persoana juridica

Persoana juridica, ca si persoana fizica, dispune de o capacitate de folosinta si de una

3 S. Ghimpu, A. Ticlea: Dreptul muncii Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 152 – 153

4 S. Ghimpu, A. Ticlea: Dreptul muncii Ed. All Beck, Bucuresti, 2000, p. 136 – 137

de exercitiu.

Caracterul juridic distinctiv al capacitatii de folosinta il constituie specialitatea ei si consta in posibilitatea subiectului colectiv de drept de a avea acele drepturi si obligatii care se circumscriu principiului specialitatii capacitatii de folosinta, adica acela care este in acord cu scopul pentru care persoana juridica a fost infiintata, scop prevazut de lege, actul de infiintare sau statut.