Succesiunea

Succesiunile - hereditas reprezinta o transformare a patrimoniului ce a apartinut unei persoane care a murit, succesorilor sai.

Succesiunea inseamna continuarea unei situatii juridice a unei persoane de alta persoana(1).

Materia succesiunilor cuprinde totalitatea normelor ce reglemen-teaza transmiterea patrimoniului defectului de catre succesorii sai. Hereditatea difunctului este continuata de succesorii sai. Privita in lumina semnificatiei sale istorice, succesiunea ne apare ca un sistem juridic prin care se inlocuieste o persoana care si-a insusit munca altora, printr-o alta persoana apartinind aceeasi clase, iar cel mai adesea chiar aceleasi familii(2).

Proprietatea nu s-a putut transmite din timpuri, pentru ca se facea confuzii la dreptul de proprietate si insusi lucru la care se raporta. La conceptia unei succesiuni care se poate transmite s-a ajuns mai tirziu, cind s-a putut face distinctie intre transmiterea lucrului si aceea adreptului si cind s-a admis posibilitatea de transmitere a unui drept asupra lucrului altuia.

Institutia succesiunii este mult legata de cea aproprietatii private, caci a aparut si s-a consolidat in procesul acapararii mijloacelor de productie si a produselor de catre majoritatea dominata, constituind principalul instrument juridic prin care s-a asigurat perpetuarea sistemului exploatarii sclavagiste(3).

Romanii au ajuns la aceasta conceptie abia mai tirziu, in procesul evolutia generale a ideilor privind transmiterea patrimoniului. La origine, ei nu admiteau ideea tansmiterii patrimoniului de la defunct la succesorii sai, asa cum nu admisese ideea transmiterii proprietatii intre vii.

Pornind de la princiupiu ca nu exista patrimoniu fara titular, vechii romani considerau ca patrimoniul unei persoane dispare odata cu moartea sa.

In aceea epoca, raporturile dintre o persoana si patrimoniul sau aparea ca o legatura materiala intemeiata pe ideea de puterea care se stingea odata cu moartea titularului patrimoniului(4).

Intrucit dreptul defunctului se stingea odata cu ea, romanii considerau ca dobindesc un drept nou, un drept de proprietate-putere(5).

In epoca clasica, cuvintul succesiune era intrebuintat, numai in intelesul de succesiune cu titlu universal.

In timpul lui Justinian, se vorbea de o succesio in res sau in singulares res, in opozitie cu succesio per universitatem sau in universitatem.

Heriditas se numeste si totalitatea bunurilor lasate de o persoana decedata.

Herdelele nu este numai un succesor de bunuri lasate si datorii, o heriditas cuprinzind si elemente nepatrimoniale.

TIPURI DE SUCCESIUNI, EVOLUTIE, INSEMNATATE.

Persoanele chemate a dobindi succesiunea sunt desemnate fie prin voita legii si atunci cind avem de-a face cu succesiunea legala, fie prin testament.

Succesiunea ab interstat(fara testament) se deschide atunci cind nu exista succesori testamentari, fie pentru ca defunctul nu a lasat testament, fie pentru ca testamentul nu a fost valabil intocmit.

Chiar din timpul legilor celor XII Table,care reglamenta riguros succesiunea legala, succesiunea testamentara capata prioritate fata de aceasta. Era nu numai un obicei, dar si un fel de demnitate cetata-neasca ca cineva sa moara lasind testament(6).