Supravegherea bancară și rolul său în asigurarea stabilității financiare

1.1. Funcții și responsabilități ale băncilor centrale

Banca centrală este instituția responsabilă de conducerea politicii monetare a unei țări, fiind una din părțile sistemului bancar modern, constituit pe două niveluri. Primul nivel este cel al politicii monetare - reprezentat de banca centrală (în cazul României de Banca Națională a României). Băncile comerciale constituie cel de-al doilea nivel, desfășurând activități specifice de creditare, de investiții, precum și alte activități financiare. Activitatea băncii centrale nu presupune doar definirea politicii monetare, ci și implementarea politicii monetare a statului, păstrarea rezervelor valutare ale țării, rolul de supraveghetor, de bancher al statului, etc.

În literatura de specialitate banca centrală este definită după mai multe abordări și se întâlnește sub forma mai multor denumiri, printre care întâlnim și denumirea de bancă de emisiune, bancă a băncilor, autoritate monetară, bancă națională..

Banca Centrală Europeană (BCE) răspunde de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit situate în zona euro și în statele membre participante din afara zonei euro, în cadrul Mecanismului unic de supraveghere, care include și autoritățile naționale competente. BCE contribuie astfel la siguranța și soliditatea sistemului bancar, precum și la stabilitatea sistemului financiar în cadrul UE și în fiecare stat membru participant .

Funcțiile și responsabilitățile principale ce le revin băncilor centrale, prezentate din diferite abordări :

- Funcția de emisiune - este funcția de referință pentru banca centrală exercitând prerogativele în ceea ce privește creația monetară.

- Funcția de creditare a băncii de emisiune - decurge direct din funcția de emisiune și presupune capacitatea acesteia de a acorda lichidități pieței monetare.

- Funcția de centru valutar a băncii de emisiune, banca centrală este mandatată cu atribuții autoritare de a exercita politica valutară a statului.

- Funcția de emisiune ca ”bancă a băncilor” - banca centrală este cea care își exercită tutela asupra întregii activități bancare, exercitând un control specific privind înscrierea, funcționarea și orientarea celorlalte bănci;

- Bancă de emisiune - bancă a statului, reprezintă statul în relațiile bancare cu alte state, cu bănci sau instituții.

- Conducător al politicii monetare - banca centrală duce la îndeplinirea obiectivelor statului colaborând cu autoritatea guvernamentală definind și implementând politica monetară.

Principalele atribuții ale Băncii Naționale a României potrivit Legii 312/2004 sunt:

- Elaborează și aplică politica monetară și politica de curs de schimb;

- Autorizează, reglementează și supraveghează prudențial instituțiile de credit, promovează buna funcționare a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;

- Emite bancnotele și monedele necesare ca mijloc legal de plată pe teritoriul României;

- Stabilește regimul valutar și supraveghează respectarea acestuia;

- Administrează rezervele internaționale ale României.

1.2. Abordări conceptuale privind supravegherea bancară și forme de manifestare a acesteia

Termenul de supraveghere (engl. supervision) se referă la funcția de control, pază, dirijare, monitorizare și supraveghere. Supravegherea bancară oferă băncilor și economiei naționale siguranță și stabilitate, având un rol important în asigurarea stabilității financiare.

Subiectul reglementării și supravegherii bancare a devenit deosebit de actual în urma falimentelor masive în rândul instituțiilor bancare, care au ca urmare pierderea încrederii în sistemul financiar internațional.

Abordarea supravegherii bancare variază de la o țară la alta, dar toate au la bază menținerea încrederii deponenților, deoarece o dată pierdută este greu de recuperat.

În mod normal Banca Centrală este cea care își asumă responsabilitatea de supraveghere. Există state care au creat autorități de supraveghere financiară ce nu au nicio legătură cu Banca Centrală (Norvegia, Danemarca, Suedia, Marea Britanie, Letonia, Estonia, Austria, Ungaria, Germania, Malta, Belgia, Polonia). În acest fel Banca Centrală este absolvită de asumarea a două funcții: cea de supraveghere și cea de creditor de ultimă instanță.

În normele de supraveghere bancară s-a introdus o puternică orientare prudențială, care este imprimată băncilor încă de la început, de la autorizare, ca în timp să devină o parte existențială a fiecărei bănci.

Potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.227/2007, în scopul protejării intereselor deponenților și al asigurării stabilității și viabilității întregului sistem bancar, Banca Națională a României asigură supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora înființate în alte state membre ori în state terțe, prin stabilirea unor norme și indicatori de prudență bancară și urmărirea respectării acestora și a altor cerințe prevăzute de lege și de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cât și la nivel consolidat sau subconsolidat, după caz, în vederea prevenirii și limitării riscurilor specifice activității bancare .

Rolul principal al supravegherii prudențiale este de a diminua externalizările negative ale activității bancare asupra economiei. Supravegherea bancară inadecvată a dus la ultima criză financiară, iar majorarea volumului și complexității sistemului financiar nu au determinat o dezvoltare proporțională a economiei mondiale.

Supravegherea bancară se realizează pe baza raportărilor de prudență bancară (supravegherea “off-site”) și prin inspecții la sediul băncilor (supravegherea “on-site”).

Supravegherea off-site presupune evaluarea băncilor în ceea ce privește respectarea cerințelor de prudență bancară. Evaluare se realizează pe baza raportărilor transmise de către bănci și poate fi cu frecvență săptămânală, lunară, trimestrială și anuală.

Supravegherea off-site urmărește pe baza raportărilor încadrarea indicatorilor financiari de prudență bancară în limitele prevăzute de reglementări. La solicitarea BNR se realizează evoluții ale indicatorilor raportați de către instituțiile de credit. Prin intermediul acestui tip de supraveghere se evaluează și performanțele conducătorilor, administratorilor și a managerilor de nivel mediu.