Supremația Principiului de Ordine în Stat

Supremaţia principiului de ordine în stat

Potrivit art. 1 alin (3) al Constituţiei Republicii Moldova „Republica Moldova este un stat ade drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”.

În acest sens, asigurarea legalităţii şi ordinii în stat constituie funcţii prioritare ale unui stat de drept, conform cărora trebuie să se ordoneze activitatea tuturor organelor de stat, obşteşti şi a cetăţenilor Republicii Moldova, în particular.

De fapt, stabilitatea socială, siguranţa, liniştea şi respectul reciproc dintre membrii unei colectivităţi a constituit în trecut şi constituie în prezent un imperativ natural şi deosebit de important al vieţii sociale. Un vechi dicton latin supe că „ordo est anima rerum”, adică „ordinea este sufletul lucurilor”, ceea ce este mai actul decît oricînd. Fără nci o îndoială, orice colectivitate umană implică, în mod necesar, o viaţă de relaţii reciproce, de legături diverse. În acest sens, propfesorul rus I. Danşin remarcă că viaţa socială constituie schimbul realizat între diferite fiinţe umane, deoarece acestea zi de zi intră în raporturi şi legături diferite unii cu alţii.

Potrivit naturii sale, omul este o fiinţă predispusă acţiunii, iar nevoile sale materiale şi spirituale, trupeşti şi sufleteşti îl silesc să activeze, să acţioneze. Astfel, este firesc, ca fiecare persoană în acţiunile sale, să intre în raporturi de interacţiune, armonizîndu-se sau ciocnindu-se cu acţiunile altor membri ai grupului social.

În cadrul acestor relaţii şi legături, acţiunea sau conduita fiecăria este apreciată, evaluată de ceilalţi membri ai colectivităţii şi considerată acceptabilă sau inacceptabilă pentru ei, sau pentru grupul social, după cum conduita sa se adaptează sau vine în conflict cu interesele acestora. În cazul acţiunilor inacceptabile, acestea fiind prejudiciabile, provoacă, în mod direct, o reacţie din partea celor nemulţumiţi. Această reacţie presupune un conflict între membrii comunităţii, care devin sursă permanentă de nelinişte şi nesiguranşă pentru grupul social respectiv. Necesitatea convieţuirii oamenilor în societate, a făcut ca omul să înţeleagă că înăuntrul grupului social, acţiunile şi interesele fiecăruia, trebuie să se armonizeze, cu cele ale celorlalţi, adică să se dezvolte într-o anumită ordine. Existenţa unei orînduiri sociale este posibilă numai în rezultatul conformării reciproce ale fiecăruia în parte şi toţi laolaltă. De aici concidem, că asigurarea unei bune convieţuiri sociale depinde, în eca mai mare măsură, de conformarea fiecăruia unei orînduiri (ordini) sociale, a cărei menire este promovarea prosperităţii întregii societăţi.

Dezvoltarea continuă a societăţii presupune apariţia noilor relaţii social, fapt care determină în mod indubitabil înţelegerea esenţei şi definirea noţiunii de ordine publică.

În acest sens, vom remarca că în literatura juridică de specialitate nu există o opinie unică referitoare la esenţa şi definirea noţiunii de ordine publică. Aici găsim reflectate o serie de viziuni pornite de la spectrul de relaţii sociale cuprinse în conţinutul noţiunii examinate, cu toate acestea, toată diversitatea de definiţii, interpretări şi descrieri ale ordinii publice, formal ar putea fi divizate în două direcţii, şi anume:

- ordinea publică în sens larg;

- ordinea publică în sens restrîns (îngust).

Sensul gramatical al cuvîntului „ordine”, provenit din limba latină, de la „ordo, inis”, evocă ideea de dispoziţie sau de succesiune regulată cu caracter spaţial, temporar, logic, moral, estetic; organizare, însuşire, rînd, rînduire, orînduială ori organizare, orînduire socială, politică, economică; regim; stabilitate socială, respectul instituţiilor sociale stabilite. Ordine publică, ordine politică, economică şi socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansambblu de norme şi măsuri deosebite de la o orînduire socială la alta şi se traduce prin funcţionarea normală a aparatului de stat, menţinerea liniştii cetăţenilor şi a respectării drepturilor acestora, iar în asociere cu alte expresii (de exemplu: juridic, public, drept, stat, constituţie etc.) a dobîndit o semnificaţie juridică, vorbindu-se ulterior despre astfel de noţiuni ca: ordine constituţională, ordine de drept, ordine publică, ordine de producere etc.