Tactica efectuării reconstituirii

A.Notiuni introductive

Tactica efectuării reconstituirii reprezinta ansamblul metodelor și procedeelor tactice folosite în pregătirea, desfășurarea și fixarea rezultatelor reconstituirii, în scopul verificării, în totalitate sau în parte, a condițiilor în care s-a săvîrșit o faptă și pentru precizarea unor date. în cadrul pregătirii pentru reconstituire se rea-zează două categorii de activități și anume:

a) activități efectuate pînă la deplasarea la locul reconstituirii și

b) activități ce se întreprind la locul reconstituirii înainte de începerea acesteia.

Din prima categorie fac parte:

- stabilirea scopului reconstituirii ;

- determinarea cantității și calității reproducerilor artificiale care urmează să fie efectuate și ordinea lor;

- stabilirea participanților la reconstituire și rolul lor (în raport cu obiectul reconstituirii) ;

- pregătirea mijloacelor materiale de probă sau a obiectelor întrebuințate în timpul săvîrșirii faptei și care vor fi folosite la reconstituire (înlocuirea acestora dacă sînt periculoase);

- stabilirea mijloacelor de transport, a mijloacelor tehnice necesare și verificarea lor; stabilirea condițiilor de realizare a reconstituirii (loc, timp, vizibilitate, audibilitate, meteorologie etc.) care să fie cît mai asemănătoare cu cele care au existat la producerea evenimentului, dacă altfel pot influența rezultatul reconstituirii;

- întocmirea planului de reconstituire și instruirea efectivelor.

Activitățile ce se întreprind la locul reconstituirii înainte de începerea acesteia sînt:

- invitarea martorilor asistenți și a reprezentantului firmei sau instituției (dacă reconstituirea se desfășoară în incinta acesteia) ;

- verificarea locului unde se va efectua reconstituirea și reamenajarea lui dacă e nevoie (dacă s-au produs modificări) ;

- organizarea pazei locului reconstituirii, a învinuitului;

- dispunerea participanților la reconstituire și reinstruirea acestora cu privire la atribuțiunile ce le revin;

- stabilirea modalităților de legătură între participanți.

Desfășurarea reconstituirii începe cu întrebarea celorlalți participanți, de către organul judiciar care conduce această activitate, dacă au obiecții cu privire la condițiile în care urmează să se efectueze reconstituirea sau mai consideră necesar eventuale amenajări, fapt care va fi menționat în procesul-verbal care se întocmește. După ce se constată pertinența condițiilor se trece la realizarea activităților stabilite în raport cu scopul și felul reconstituirii; organul care conduce reconstituirea invită pe participanți să ocupe locurile stabilite și dă semnalul de începere a experiențelor; se execută apoi activitățile ce se impun potrivit scopului reconstituirii (și repetarea lor cînd e cazul) ; se fac notări asupra acestora și a rezultatelor obținute. Reconstituirea se desfășoară cu respectarea unor reguli tactice privind pe participanți, condițiile de realizare (de loc, timp, vizibilitate, meteorologie etc.), cantitatea și calitatea reproducerilor, toate acestea pentru a se asigura obiectivitatea rezultatului activității întreprinse.

Rezultatele reconstituirii se fixează prin procesul verbal de reconstituire, la care se pot anexa, după caz, filme, fotografii, schițe, înregistrări pe banda magnetică sau video care se fac în cursul desfășurării reconstituirii.

B. Clasificarrea reconstituirii

Potrivit practicii organelor de urmărire penală, în literatura de specialitate s-a încercat clasificarea principalelor categorii de reconstituire, în funcție de câteva criterii de natură subiectivă și obiectivă, potrivit obiectului reconstituirii, cum sunt de exemplu: verificarea declarațiilor martorilor, a învinuiților sau a inculpaților .

1. Reconstituirea efectuată pentru verificarea posibilității de percepție

Mai ales vizuală sau auditivă, în condițiile existenței unor factori care ar fi putut influența acest proces. Este vorba, de factorii meteorologici, de distanță, particularitățile locului în care s-a făcut percepția, factori obiectivi sau subiectivi, de pildă calitatea organelor de simț, gradul de concentrare a atenției etc. Astfel, într-un caz s-a impus verificarea sincerității declarțiilor unei martore, care susținea că nu a auzit țipetele puternice ale victimei lovite de cuțit, deși avea o acuitate auditivă normală și se afla în apartamentul vecin, grosimea zidului despărțitor permițând propagarea unor sunete chiar de mică intensitate .