Tehnici Juridice Practicate în Dreptul Comunitar al Afacerilor

Noţiunea de drept comunitar al afacerilor

Dreptul comunitar al afacerilor a depăşit statutul de ramură de drept experimentală şi nu poate fi considerat ca fiind creat din simple raţiuni administrative.

Formarea unei ramuri de drept este un proces complex şi complicat, iar aceasta nu poate fi forţată şi, deci, nu reuşeşte prin emisiuni sau sistematizări normative care să ignoreze evoluţia proceselor social - economice interesate şi evoluţia sistemului de drept în care are să se petreacă.

Civilizaţia în curs este fondată pe comerţ, pe producţia şi circulaţia mărfurilor, şi exploataţii de capital dedicat socialmente, şi cum nu se poate întrevede un substitut pentru această fondare, dreptul afacerilor nu-şi va rata instalarea definitivă în sistemele naţionale şi comunitare de drept.

Exercitarea comerţului presupune a întreprinde pentru piaţă, a asocia inteligent toate mijloacele şi toţi factorii necesari producţiei de bunuri şi servicii, cerute de piaţă, în regim de profit.

A întreprinde nu înseamnă numai a capta, a administra interese şi nevoi, cum este în dreptul civil (dreptul persoanelor fizice şi juridice neinteresate de vreo specializare a condiţiei lor) ci, cum este în dreptul comercial, înseamnă a mobiliza resurse, fonduri, mijloace (capital), în forme şi modalităţi specifice, pentru a servi piaţa şi a câştiga, a capitaliza, încontinuu, supunându-te, însă, distribuţiei acumulărilor ordonată de lege în numele interesului public .

Dreptul comunitar al afacerilor priveşte afacerile comuniunilor europene – în principal Piaţa Comună.

Comunitatea economică Europeană (CEE) se constituie dintr-o grupare de state şi parteneri de afaceri cu interese şi preocupări comune, din toţi cei ce încheie tranzacţii în spaţiul european şi nu numai, având ca temei normele adoptate în UE care reglementează elementele de ansamblu în afaceri interne şi internaţionale.

Dreptul comunitar al afacerilor reglementează raporturile juridice comerciale, financiare, bancare, industriale, de transport, de bursă etc, bazate de regulă pe tranzacţii prin care se realizează profit, câştig, foloase precum şi drepturile transmise prin acestea, toate acestea folosind diverse tehnici juridice .

Consideraţii generale

Tehnicile juridice, practicate în dreptul comunitar al afacerilor, privesc procedeele, mijloacele folosite în afaceri, tranzacţiile, convenţiile, documentele, actele, formele etc, îndeplinite în cadrul activităţilor desfăşurate de comercianţi, finanţişti, industriaşi, transportatori etc, care se desfăşoară conform reglementărilor interne şi internaţionale, care au drept scop obţinerea de câştiguri.

Diversitatea activităţilor, procedeelor întrebuinţate, actelor şi formelor pe care le implică afacerile a determinat utilizarea unei multitudini de tehnici juridice, de convenţii, tranzacţii comerciale, financiare, bancare, de bursă etc.

Literatura de specialitate a grupat aceste procedee întrebuinţate în afaceri în funcţie de scopul şi obiectul lor .

Principalele tehnici juridice folosite în dreptul comunitar al afacerilor pot fi grupate în :

- Tranzacţii comerciale care privesc circulaţia mărfurilor : contractul de livrare, contractul de furnizare etc ;

- Tranzacţii de transfer de proprietate : contractul de vânzare-cumpărare, contractul de time sharing etc ;

- Tranzacţii de intermediere : contractul de mandat, contractul de comision, contractul de agency, contractul de curtaj etc ;

- Tranzacţii de concesiune : contractul de concesiune exclusivă, contractul de franchising etc ;

- Tranzacţii de finanţare a operaţiunilor comerciale : contractul de leasing, contractul de factoring etc ;

- Tranzacţii de transfer de tehnologie : contractul de know-how, contractul de licenţă, contractul de consulting şi de engineering, contractul de lohn etc ;

- Contracte încheiate în transportul de afaceri : contractul de transport mărfuri pe calea ferată, contractul de transport aerian de mărfuri, contractul de transport auto, contractul de transport naval etc ;

- Tranzacţii de bursă care constau în cumpărarea şi vânzarea valorilor cu scopul de a obţine câştiguri din diferenţa de curs : tranzacţii bursiere de valori, tranzacţii de valori materiale, tranzacţii de muncă etc.