Tentativa

1.Introducere si definitie

Pentru intelegerea notiunii de tentativa este necesara clarificarea notiunii de “infractiune” ca notiune a Dreptului Penal. Pentru aceasta trebuie sa precizam clar faptul ca “premisa de existenta a unei infractiuni este intotdeauna savarsirea unei fapte” Se va avea deci in vedere ca acolo unde nu exista sau nu se poate constata existenta unei fapte, nu putem discuta despre o infractiune. Trebuie insa sa mentionam ca “prin fapta se intelege in primul rand, un act, o actiune sau inactiune, care prin natura lor sau prin urmarile produse, este susceptibila de a fi perceputa de simturile omului. Un simplu gand sau orice alt proces psihic neexteriorizat nu constituie o fapta, intrucat ele nu sunt percepute de simturile noastre”. Trebuie avuta in vedere urmarea produsa de actiunea sau inactiunea respectiva si faptul ca aceasta este produsa de catre o persoana.

Daca vorbim despre decizia de a savarsi o infractiune dar aceasta nu se manifesta in exterior, ci ramane interiorizata, aceasta nu este considerata o “fapta”. De altfel, nici sentimenetele de ura, dusmanie sau alte sentimente negative la adresa altei persoane nu pot fi considerate “fapte” in sens penal, daca nu sunt insotite de o actiune in acest sens pentru comiterea unei tentative de infractiune, sanctionata de legea penala.

Tentativa este definita la Art. 32 din Noul Cod Penal - Legea 286/2009 cu modificarile si completarile ulterioare - ca “ punerea in executare a intentiei de a sarvarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul” Se precizeaza de altfel existent intentiei, dar care nu s-a materializat intr-o actiune sau aceasta nu a produs efectele asteptate.

Codul Penal mai precizeaza si faptul ca atunci cand nu s-a produs infractiunea din cauza faptului ca aceasta nu a fost organizata sau planificata corect astfel incat sa se produca, aceasta nu este considerata infractiune.

2.Carateristicile tentativei

Tentativa este o infractiune atipica/derivata, fiind incadrata ca „infractiune tip tentat”. Tentativa este considerata o forma a infractiunii intentionate.

Tentativa este considerata o faza incipienta in desfasurarea a actiunii infractionale, fiind corespunzatoare fazei de executare a infractiunii, dar in cazul in care executarea a fost suspendata sau intrerupta din diferite motive sau cauze sau in cazul in care desfasurarea acesteia nu a avut niciun rezultat considerat a fi infractiune, conform legii penale. Practic aceasta reprezinta o incercare de a comite fapta penala insa nefinalizarea acesteia sau neproducerea efectelor scontate initial.

Ca si moment de producere, tentativa ocupa intervalul de la terminarea actelor preparatorii pana la executarea in fapt a infractiunii. Prin urmare, cercetarea acestei faze implica relationarea atat cu faza de pregatire a infractiunii cat si cu cea de executare a acesteia si trebuie delimitata foarte clar pentru a pputea fi evaluata si sanctionata corect.

3.Conditii de existenta a tentativei sunt:

-Presupune existenta deciziei autorului de a savarsi infractiunea respectiva;

-Decizia respectiva sa fie pusa in aplicare in fapt prin savarsirea materiala a actiunilor necesare pentru executarea infractiunii.

-Acţiunea începută să fie întreruptă sau să nu-şi producă efectul din motive independente de vointa faptuitorului , altfel nemaifiind considerata doar tentativa.

Tinand cont de faptul ca este dificil de cuantificat exact momentul in care actiunea respectiva este considerata tentativa, fiind intre momentul de pregatire si cel de executare a infractiunii, este necesara o analiza responsabila pentru incadrarea corecta acesteia in faza din care face parte.

Obiectul tentativei este considerat a fi intotdeauna acelasi cu cel al infractiunii care se intentioneaza a se savarsi (de ex: tentativa de omor/ infractiunea de omor).

Subiectul tentativei este reprezentat de o persoana care indeplineste criteriile preavazute de legea penala pentru a fi incadrat ca infractor - trebuie sa indeplineasca conditiile de varsta, responsabilitate si libertate de actiune, similare cu cele pentru autorul infractiunii in sine nu numai a tentativei. Aici putem face disctinctia intre subiecti ca: autor, instigator sau complice la tentativa.