Tentativa, parte a faptelor cu un caracter penal

Codul nostru penal defineste tentativa aratand ca aceasta consta in "punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul". Tentativa cuprinde ansamblul actelor de executare efectuate intre momentul terminarii actelor pregatitoare, pe de o parte si momentul producerii rezultatului, pe de alta parte.

Gothe spunea: ”In operele omului, ca si in cele ale naturii, sunt cu deosebire demne de remarcat intentiile.”. Prin urmare tentativei, intentiei de a savarsii o infractiune trebuie sa ii acordam o importanta deosebita.

Caracterizandu-se printr-o executare neterminata sau prin absenta rezultatului -deci printr-o latura obiectiva incompleta- tentativa este o forma atipica ,imperfecta, a infractiunii pe care subiectul si-a propus sa o savarseasca. Ea este insa o infractiune pentru ca, desi nedesavarsita din punct de vedere obiectiv, este o fapta incriminata si pedepsita de lege.

Toate reglementarile referitoare la raspunderea penala si la sanctiunile de drept penal sunt aplicabile daca legea penala prevede expres ca tentativa se pedepseste.

Din definitia legala a tentativei rezulta ca pentru existenta acesteia trebuie indeplinite anumite conditii, de ordin subiectiv si obiectiv.

Prima conditie este de ordin subiectiv si presupune ca faptuitorul sa fi luat hotararea de a savarsi o infractiune. Actele de executare, fiind savarsite in vederea producerii unui anumit rezultat, in mod necesar trebuie sa fie precedate de hotararea de a comite actiunea ce conduce la survenirea acelei urmari. In cazul oricarei forme infractionale, deci si al tentativei, formarea laturii subiective precede, in timp, efectuarea actelor materiale prin care subiectul tinde sa realizeze ceea ce si-a propus in cadrul perioadei interne cu care debuteaza, obligatoriu, orice proces infractional.

Cea de a doua conditie care este de ordin obiectiv cere ca faptuitorul sa fi depasit faza actelor pregatitoare si sa fi efectuat acte de executare propriu-zisa.

Aceasta conditie pune in discutie problema deosebirii actelor de executare de actele de pregatire.

In literatura juridica aceasta problema formeaza obiectul unei controverse, iar pentru solutionarea ei s-au format mai multe criterii si anume criterii subiective, criterii obiective si formale.

A treia conditie cere ca activitatea de executare sa fi fost intrerupta sau rezultatul sa nu se fi produs. Prin aceasta conditie se determina momentul final sau limita superioara a tentativei, asa cum prin conditia anteriora se stabileste momentul initial sau limita inferioara acestei forme de activitate infractionala. Tentativa care incepe odata cu efectuarea primului act de executare ia sfarsit fie in momentul cand executarea inceputa este impiedicata sa continue si sa se desavarseasca, fie in momentul cand executarea fiind terminata, trebuia sa se produca rezultatul, insa acesta nu s-a produs.

Obiectul tentativei. Tentativa, fiind o forma de savarsire a infractiunii intentionate, se caracterizeaza prin cele doua conditii preexistente fara de care nu este conceputa infractiunea: obiectul si subiectul.