Teoria controlului - controlul cetățenilor asupra administrației publice

CONTROLUL CETATENILOR ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE

Dependenta cetateanului data de administratia publica, ca autoritate detinatoare a puterii exacutive, este foarte clara, logica si de inteles (actele unilaterale traditionale etc.), dar discutabila atunci cand se manifesta si in raporturile cu administratia publica luata ca prestatoare de servicii (sanatate, invatamant, securitate sociala ,etc.)

Absenta unor garantii suficiente in acest sens poate genera tensiuni incomode, chiar in statutul de drept, motiv pentru care aceste aspecte trebuie sa fie in permanenta atentiei guvernantilor.

Observam tendinta ca atat doctrina in materie, cat si practicienii, sa se ocupe cu precadere de mijloacele de protectie exterioare structurilor administrative, punandu-se accent pe mecanismele de control jurisdictional al administratiiei publice. Deoarece, aceste chestiuni le vom aborda mai tarziu, ne vom opri acum la alte aspecte si, in special, asupra interdependentei dintre mijloacele de protectie interna in cadrul structurilor administratiei publice, care au un caracter pre-contencios si mijloacele de protectie externa (recursurile jurisdictionale etc.).

Procedura administrativa interna (pre-contencioasa) are o importanta deosebita, in primul rand pentru imagine pe care cetateanul si-o formeaza in legatura cu autoritatile publice. Rezolvand promt, in interiorul structurilor sale, orice sursa de insatisfactie a cetatenilor, se va obtine, pe de o parte evitarea senzatiei inutile pe care oricine o incearca atunci cand se simte lovit de “masina administrativa”, iar, pe de alta parte, se poate obtine in timp un climat participativ al oamenilor la activitatile administratiei publice, fapt ce ar genera cresterea eficacitatii acesteia.

In al doilea rand, optimizarea pocedurilor administrative interne ar genera o administratie mai corecta, adica exigent-legala si apropiata de situatiile faptice, ceea ce ar putea determina limitarea sau chiar evitarea recursurilor inutile la instantele judecatoresti.

In sfarsit, pentru societate in ansamblu, avantajele unor proceduri administrative non-contencioase bine dezvoltate sunt de natura sa compenseze eventualele costuri suplimentare, pe care aplicarea unor astfel de norme le-ar putea genera.

Fara a face o analiza detaliata, vom anticipa cateva elemente esentiale ale procedurilor administrativ non-contencioase(interne), pentru a argumenta deosebita importanta a acestora in efortul de construire a unei administratii publice democratice.Astfel mentionam: informararea cetatenilor asupra drepturilor si mijloacelor de protectie pe care le au in raporturile cu autoritatile administratie publice cum ar fi accesul la documente, caile de atac si recurs, informare, care pentru a fi eficienta, trebuie facuta de catre functionarii publici de la caz la caz, nu prin mass-media.

Cu alte cuvinte, instaurarea unei transparente adminstrative a autoritatior in raporturile cu cetatenii prin punerea in aplicarea efectiva a legisltiei existente.

Atat Constitutia noastra, cat si legile organice adoptate pana in present corespund criteriilor generale ce caracterizeaza organizarea si functionarea unui stat de drept democratic. Este necesara respectarea elementelor de procedura contradictorie: administratia va trebui sa utilizeze si sa resprecte dreptul cetateanului de a cunoaste continutul dosarului administrative, dreptul la raspuns scris.

Autoritatile administratiei publice vor trebui sa generalizeze obligatia motivarii scrise a actelor administrative, oferind explicatii si justificarii pentru solutiile adoptate, astfel incat cetateanul sa inteleaga si astfel sa-si insuseasca solutia sau sa poata motiva recursul sau.

Sunt necesare precizari: asupra modului in care se poate exercita recursul ierarhic si recursul gratios; asupra limitelor si componentelor autoritatilor ce exercita controlul de legalitate si oportunitate; asupra procedurilor jurisdictionale etc.

Procedura contencioasa sau controlul jurisdictional, ca mijloc de protectie a cetateanului, se plaseaza in exteriorul administratiei publice, dar cu impact major asupra calitatii acesteia.

Toate aceste reglementari sunt in conformitate cu natura fundamentala a dreptului de acces la un control independent al legalitati actelor administrative, recunoscut fiecarui cetatean.

Legislatia noastra se armonizeaza cu prevederile art.6 alin.1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului din 1950 (astfel cum este el aplicat in jurisprudenta recenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului): “Orice persoana are dreptul sa-i fie facuta cunoscuta cauza in mod public si intr-un rastimp rezonabil,de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege,care va decide”.

Trebuie subliniat ca dreptul de acces la justitie al fiecarui cetatean lezat in drepturile sale legitime nu trebuire sa determine o neglijare a efortului legislative ce trebuie intreprins pentru remdierea procedurior pre-contencioase si perfectionarea acestora, cu atat mai mult cu cat este bine cunoscut faptul ca procedurie contencioase(apelul la instantele judecatresti) sunt mai lente si mai costisitoare.Solutia ar fi eficacizarea atat a administratiei publice, cat si a justitiei, ceea ce presupune, bineinteles, un efort finaciar mai mare din partea statului.

Avocatul poporului (Ombdusman) este o institutie noua in dreptul constitutional romanesc in care se arata importanta acesteia in lupta cetateanului de “a-si gasi dreptatea” fata de abuzurile administratiei.

Se observa ca protectia reala a cetateanului vis-à-vis de administratia publica nu depinde de unul sau altul din mijloacele luate singular (cu exceptia acesului in justitie). Determinanta este existenta unui ansamblu echilibrat de mijloce susceptibile de a acorda sanse reale,rezonabli, omului de rand, de a-si finalize demersul, dar fara ca functionarea normala a autorittilor si serviciilor publice sa fie periclitata.