Teoria generală a constituției

Constitutia sau legea fundamentala a statului reprezinta principalul izvor juridic al dreptului constitutional care are ca rol “limitarea puterii suveranului si incadrarea sa in limitele stabilite de norme juridice cunoscute si cu forta juridical suprema in stat”

Datorita importantei si suprematiei pe care o are, constitutia reprezinta in acelasi timp temeiul politic si juridic fundamental proiectand directiile definitorii ale evolutiei societatii. De asemenea, constitutia poate fi explicata atat prin sensul ei formal, ca act politico-juridic cat si prin sensul material stabilind o anumita organizare in stat, accentuandu-se totodata raportul dintre guvarnanti si guvernati.

Sistematizand aspectele esentiale ale notiunii de constitutie, Iulian Teodoroiu defineste legea fundamentala ca fiind “sistemul de norme politico-juridice supreme, care statueaza institutionalizarea puterii publice si proclama libertatile publice in stat”

Intr-o alta maniera, profesorii Ioan Muraru si Elena Tanasescu considera constitutia “legea fundamentala a unui stat, construita din norme juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii statale”

Constitutia este reglementata ca fiind legea suprema a statului deoarece are forta juridica atat asupra autoritatilor aflate la putere cat si asupra a locuitorilor dar in acelasi timp ea se afla in varful ierarhiei actelor normative.

Aparitia constitutiilor

Exista diferite opinii cu privire la aparitia constitutiei, astfel ca unii autori considera ca prima lege fundamentala a aparut in Anglia, altii sunt de parere ca acestea au aparut odata cu detinerea puterii de catre burghezi iar altii impartasec idei despre acest fapt spunand ca primordiale sunt “actele cu caracter constitutional ale revolutiei franceze” .

Constitutia marcheaza totodata aparitia statului de drept din necesitatea afirmarii si protejarii puterii statale instaurata prin norme juridice care detin suprematia in stat.

Prima constitutie din lume o reprezinta cea americana aparuta in 1787 in Philadelphia, fiind una de tip federal. In Europa prima constitutie este cea adoptata in 1791 in Franta. Odata cu aparitia primelor constitutii fenomenul constitutionalismului a inceput sa se manifeste in intreaga lume iar aceasta a devenit fundamentul de organizare si functionare statala dar si un document politic si juridic cu rol de marca evolutia economico-sociala si politico-ju-ridica a statelor.

In Romania primordiala a fost constitutia adoptata in 1866 fiind inspirata din modelul celei belgiene si se proclama pentru prima data caracterul indivizibil al statului roman.

Proiectul acestei constitutii a fost alcatuit de Consiliul de Stat, care ulterior a fost desfiintat, si prezentat noului domn de catre locotenenta domneasca si de prim ministru, din acea vreme, Ioan Ghica. Acesta a suferit unele modificari din partea noului domn, fiind votat de Adunarea electiva iar a doua zi dupa votare, Domnul a depus juramantul de credinta in fata Adunarii elective iar pe data de 1 Iulie 1866 a fost publicata in Monitorul Oficial.