Teoriile criminologice - Orientarea biologică

Teoriile criminologice reprezinta abordarile stiintei criminologiei pentru a putea explica anumite comportamente sau actiuni ale indivizilor si pentru a intelege in general fenomenele si procesele care se desfasoara intr-un anumit context infractional, in scopul identificarii unor solutii de tratament sau pentru prevenirea acestora pe viitor.

In general, teoriile criminologice au fost studiate in functie de orientarea etiologica predominanta a acestora si astfel au reiesit mai multe tipuri de teorii criminologice, cupa cum urmeaza: teoria biologică, teoria psihiatrică-psihologică şi teoria sociologică, un loc aparte fiind rezervat teoriilor integrative.

In lucrarea de fata vom analiza abordarea criminologica din perspectiva teoriei biologice.

2.Aspecte generale

Orientarea biologica este explicata in principal prin intermediul teoriilor reductioniste care considera comportamentul infractional ca avand origine organica, dar si prin intermediul teoriilor moderate in care pot fi luate in conisderare si alte influente in afara de cea de origine organica.

Principala caracteristica a acestei orientari este compararea delincventului fata de nondelincvent in functie de trasaturile specifice de natura bioantropologica care ar trebui sa fie in principiu diferite si ca urmare ar trebui sa creeze tipul delincventului/ non delincventului. Conform teoriilor prezentate mai jos, factorii biologici au o mare influenta in determinarea originaii comportamentului criminal.

Principalele teorii biologice sunt:

1.Teoria atavismului evolutionist;

2.Teoria ereditatii, biotipurile criminale;

3.Teoriile bioconstitutionale: teoria inadaptarii biologice, teoria constitutiei delincvente

4.Teoriile moderne.

2.1. Teoria atavismului evolutionist

Teoria atavismului evolutionist a fost introdusa de medicul militar Cesare Lombroso (1835-1909) in cartea sa “Omul delincvent/ L’uomo delinquente” in anul 1876. In cartea sa, Lombroso considera ca intre criminal si non-criminal exista o diferenta de natura Astfel, “criminalii, sunt rămăşiţele biologice ale unui stadiu de dezvoltare timpuriu şi că sunt indivizi mai primitivi şi mai puţin evoluaţi decât concetăţenii lor care nu sunt criminali. Cesare Lombroso a folosit termenul de „atavistic“ pentru a descrie aceşti oameni.” Atavismul este definit ca reprezentand “aparitia la descendenti a unor caracteristici proprii ascendentilor indepartati si care nu s-au manifestat in generatia intermediara( lat. atavus = stramos)”.

Potrivit acestei teorii, deficientele omului primitiv cu o inteligenta inferioara si ale animalelor inferioare apar la anumiti indivizi, considerati ca potentiali criminali innascuti de catre Lombroso, sub forma unor malformatii sau defecte fizice ale “scheletului si cutiei craniene, asimetrie bilaterala, dezvoltarea masiva a maxilarelor , anomalii ale urechilor, ochilor, nasului, mainilor, picioarelor , degetelor etc Ulterior Lombroso include in deficientele fizice apartinand acestui tipar de criminalitate si degenerescenta epileptica.

In conceptia lui Lombroso aceste anomalii ar trebui sa dea indicii asupra predispozitiei unor indivizi de a comite crime, prin urmare, cei care au o natura atavica pot fi susceptibili a fi criminali innascuti cu puterinice tendinte criminogene si care, considera Lombroso, nu pot fi inluentate pozitiv de mediul in care traieste individul respectiv.

In acest context, Lombroso identifica mai multe tipuri: criminalul innascut (considerat de Lombroso ca fiind incorigibil), criminalul pasional, criminalul epileptic, criminalul ocazional, criminalul - femeie.

2.2. Teorile ereditatii, biotipurile criminale

Charles Goring il combate pe Lobroso si, ca urmare a cercetarilor sale, demonstreaza ca unele deficiente fizice ale criminalilor sunt de ordin ereditar iar comportamentul social al acestora este unul mostenit. Studiile facute de Goring pe arborele genealogic, au determinat ca in familiile intemeiate de infractori exista un numar mai mare de infractori decat in familiile intemeiate de indivizi non-infractori. De asemenea, studiile facute pe gemeni monozigotici au demonstrat ca factorul ereditar este semnificativ in determinarea carateristicilor criminogene ale indivizilor respectivi. De asemenea, studii importante au revelat si faptul ca copii nascuti din parinti infractori dar adopati in alte familii de non-infractori au un puternit factor ereditar care le influenteaza comportamentul in sensul ca sunt prezente elemente criminogene in personalitatea lor.