Terorism - Amenintare Zilnica

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Terorism - Amenintare Zilnica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 46 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Radu Balan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
TERORISMUL
1.1. Definiţii ale terorismului
1.2. Tipuri (forme) de manifestare ale terorismului
1.3. Terorismul şi teroriştii
CAPITOLUL II
PARTICULARITĂŢI ALE COMUNICĂRII ÎN DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR TERORISTE
2.1. Definirea şi obiectivele comunicării
2.2. Comunicarea în situaţii de criză
2.3. Particularităţi ale comunicării în timpul desfăşurării acţiunilor teroriste
2.4. Negocierea tactică
CAPITOLUL III
PREMISE COMUNICAŢIONALE ALE TERORISMULUI
3.1. Propaganda şi violenţa
3.2. Dezinformarea
3.3. Intoxicarea
CAPITOLUL IV
POSIBILITĂŢI DE PREVENIRE ŞI DIMINUARE A EFECTELOR TERORISMULUI
4.1. Antiterorismul – esenţa prevenirii operative a efectelor terorismului
4.2. Prevenirea şi diminuarea efectelor terorismului prin educaţie şi instruire
4.3. Concepţia de combatere a terorismului
4.4. Nivele de combatere a terorismului
4.5. Cooperarea internaţională în scopul prevenirii şi combaterii terorismului
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

INTRODUCERE

Terorismul este o realitate veche decând lumea. Probabil prima caracterizare, sau mai precis, prima autocaracterizare comportamentală a unui terorist apare în catehismul revoluţionar scris de Neciaev – un cunoscut anarhist, membru al organizaţiei clandestine Narodnaya Volya (Voinţa Poporului) – cuprinde filosofia terorii concentrate, a personalismului nihilist, a nesociabilităţii acestui tip uman atât de diferit de majoritatea oamenilor, încât, pare a reprezenta o altă specie.

„Revoluţionarul, scria Naciev, este un om dedicat. El nu are simpatii personale, nu are afaceri personale, nu are emoţii, ataşamente, proprietate sau nume. Totul în el este subordonat unui singur scop, unei singure pasiuni – revoluţia.... Revoluţionarul se rupe de toate legăturile sale cu ordinea socială, cu lumea, de legile acesteia, de morală şi de cutume. Moralitatea sa constă în tot ceea ce contribuie la victoria cauzei sale. Morala publică este dispreţuită. Imoral şi criminal este tot ceea ce se interpune între el şi scopul său. Zi şi noapte el nu trebuie să aibă decât un singur gând, o singură dorinţă: distrugerea nemiloasă.......el trebuie să fie gata să distrugă tot ceea ce îi stă în cale”.

Acţionând sub deviza „Nu există oameni nevinovaţi”, teroriştii practică inimaginabile metode de violenţă (bombe artizanale, deturnări de nave, atacuri sinucigaşe, incendii, răpiri, atacuri chimice, bacteriologice), mizând pe efectele media şi interesele constructorilor noii ordini mondiale

Reflectând asupra acestor rânduri nu poţi să nu te întrebi: Ce fenomen poate transforma un om angrenat în social într-un lup singuratic măcinat de turbare? Ce poate schimba într-atât omul de ajunge fiară? Cum putem defini această stare, această violenţă premeditată împotriva tuturor valorilor ce definesc umanitatea şi pe care le respectăm de secole şi milenii?

Lucrarea de faţă este structurată pe patru capitole ce urmăresc să formuleze unele răspunsuri cât mai plauzibile la aceste întrebări, să descifreze conţinutul, determinările şi impactul acestui flagel social şi deopotrivă să sintetizăm unele strategii şi tactici de prevenire şi combatere a lui.

Voi prezenta caracteristicile şi modul de manifestare a terorismului, cauzele lui, punctele forte şi cele slabe .

CAPITOLUL I

TERORISMUL

1.1. Definiţii ale terorismului

Definirea terorismului este o problemă de percepţie culturală, politică şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin teroare.

Unii sociologi si politologi susţin că, în principiu, nu se poate da nici o definiţie a terorismului deoarece însuşi procesul de elaborare a unei definiţii face parte dintr-un context mai larg de contestare a ideologiilor şi obiectivelor politice. Definiţiile susţin argumentul că perspectiva se poate schimba în funcţie de momentul şi de locul unde are loc actul terorist

Noţiunea de „terorism” este din punct de vedere etimologic un derivat de la „teroare” cuvânt de origine latină. Încă înainte de romani, în mitologia greacă, teroarea (Phobos) şi frica (Deimos) erau numele date celor doi cai, care trăgea carul de luptă al lui Ares, zeul războiului. Simbolistica acestor cuvinte este semnificativă. Războiul, lupta, conflictul presupun recurgerea la folosirea forţei, a mijloacelor violente, distructive. Resorturile psihologice ale acestui proces sunt: frica (teama) şi teroarea. Grecii subliniau independenţa relativă dintre aceste două concepte ce se interrelaţionează. Frica este cunoscută de ei şi ca o reacţie a cetăţenilor eleni la schimbările politice majore din cetate (polis), dacă aceste schimbări erau atât de semnificative încât să ameninţe securitatea lor individuală şi a comunităţii sociale din care făceau parte.

Prin noţiune de teroare – luată de sine stătător – se înţelege o stare de teamă extremă care înspăimântă, tulbură şi paralizează.

La rândul ei violenţa este definită ca implicând recurgerea la forţă, de către un individ sau un grup în vederea prejudicierii integrităţii unor persoane sau bunuri.

Unii specialişti consideră terorismul ca fiind forma cea mai organizată de teroare. Adversarii acestei idei subliniază însă faptul că teroarea este o stare psihică, în timp ce terorismul se referă la o activitate socială organizată. Opiniile cele mai polarizate sunt cele conform cărora teroarea poate surveni fără terorism şi, respectiv, că teroarea este cheia care declanşează terorismul.

Înţelegerea terorismului este dificilă deoarece termenul prezintă conotaţii diferite pentru oameni. Din acest motiv, teoreticienii fenomenului caută o bază comună de discuţie, unele idei sau conceptualizări general valabile şi acceptabile .

Un autor a listat 109 definiţii ale terorismului, formulate între anii 1936 şi 1981, şi fără îndoială, de atunci au mai apărut sute. Cu toate acestea, specialiştii consideră că nu suntem mai aproape de o definiţie generică a fenomenului comparativ cu 50 de ani înainte.

Frank C. Carluci III, Secretar al Apărării în timpul administraţiei lui Bush, consideră că „Terorismul este în mod esenţial o tactică, o formă de luptă politică destinată atingerii unor scopuri politice. Terorismul poate fi înscris în categoria conflictelor de mică intensitate şi descris ca război purtat la limita minimă a spectrului violenţei, război în care conotaţiile politice, economice şi sociale joacă un rol mai important decât în cazul celui clasic, purtat de puterea militară convenţională”.

Aceste formulări nu sunt greşite, incluzând multe elemente asociate cu terorismul. Analizate cu atenţie, ele relevă însă o pronunţată notă descriptivă în dauna demersului de definire propriu-zisă, precum şi o tendinţă de generalizare care le fac aplicabile aproape oricărei forme de violenţă politică. Din acest motiv ele nu pot căpăta acceptare internaţională în vederea folosirii lor ca bază conceptuală a acţiunilor antiteroriste şi contrateroriste specifice.

În plus, constrângerilor de natură politică care îngreunează definirea terorismului li se adaugă, de asemenea, probleme de ordin semantic. Deşi cuvântul terorism are peste tot în lume o conotaţie negativă, el este atât de imprecis şi atât de evocator din punct de vedre emotiv încât este adesea folosit pentru a acoperi o varietate de activităţi.

Terorismul este o tactică de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazează pe acte de violenţă, sabotaj sau ameninţare, executate împotriva unui stat, organizaţii, categorii sociale sau împotriva unui grup de persoane civile, având ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frică şi intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entităţii respective pentru a determina să acţioneze în conformitate cu dorinţele teroriştilor, în cazul în care acest obiectiv nu poate fi îndeplinit prin mijloace convenţionale.

Fisiere in arhiva (1):

  • Terorism - Amenintare Zilnica.doc