Terorism internațional

• 1.Terorismul. Concept de bază în analiza relațiilor internaționale.

Studiul relațiior internaționale cunoaște în ultimele decenii o amploare cu totul deosebită. El se referă la o gamă de probleme de o mare diversitate care sunt explorate din perspective teoretice felurite, deseori inedite. Astăzi, printr-o serie de teoreticieni, influențați mai ales de perspectiva sociologică, relațiile internaționale sunt tot mai mult considerate rezultat al participării , al acțiunii colectivităților umane, a indivizilor chiar, care intră în relații reciproce pe cele mai diverse planuri: economic, cultural-informațional, religios, politic, ideologic

Relațiile internaționale, prin chiar natura lor, implică schimburi de valori între comunități care, pentru a se realiza, presupun starea de pace. Istoria dovedește însă că acestea se materializează și în forme nepașnice, pentru desemnarea cărora se utilizează diverși termeni; expresia faptului că acestea pot îmbrăca forme extrem de variatede la neînțelegeri și tensiuni până la războaie. În sens juridic violența este caracteristică acelor acte agresive și brutale care produc leziuni și traumatisme, care forțează un contract prin dezvoltarea stării de teroare. În contextul preocupărilor noastre atenția trebuie orientată spre violența politică, în care sunt implicate toate celelalte forme și în care sunt vizate structurile organizaționale și de putere ale societății. Yves Michaud propune următoarea clasificare:

• Violența politică difuză(tulburări spontane, revolte);

• Violența împotriva puterii(proteste,revoluții);

• Violența puterii(repesiunea, teroarea, tirania, lovitură de stat);

• Violențe și terorism care duc la prăbușirea unei comunități politice(războaie civile);

• Violența socio-politică difuză, se referă la comportamente colective care îmbracă forma altercațiilor publice, insultele și bătăilor, a rivalităților între grup

O specie aparte de violență este reprezentată de terorism. În sens general terorismul desemnează o formă de violență care urmărește destabilizarea unui regim politic, a vieții unui stat, impunerea obiectivelor proprii de către indivizi, grupuri minoritate care se doresc a fi recunoscute sau care doresc să constrângă o comunitate prin violență. Teroarea, ca recurs sistematic la intimidare și teamă, la mijloace despotice de instaurare a fricii și temerii colective, de eliminare, inclusiv fizică, a adversarilor poate fi proiectată și de către state. Max Gounelle, observă că ținta terorismului actual o constituie statele democratice liberale a căror cultură dominantă acordă o mare valoare vieții umane, proprietății asupra bunurilor, păcii sociale. În a doua jumătate a secolului al XX-lea terorismul a crescut în amploare, dimensiunile transetatice, antetatele și formele și formele de exprimare cunoscând o mare diversitate de scenarii. Între 1968 și 1980, numărul atentatelor teroriste internaționale a crescut constant, de la 34 la 642.

Există o încercare de a tipologiza în lumea contemporană și în acest sens se vorbește de:

• Terorism regional sau autonomism, practicat de către națiuni sau minorități oprimate, deseori necunoscute (Irlanda, Corsica, țara bascilor);

• Terorismul de extremă stânga-în Europa (Germania, Italia);

• Terorismul născut din instabilitate și disperare în Orientul Mijlociu (terorismul palestinian, terorismul islamic și antioccidental);

• Terorismul de stat care constă în distrugerea opozanților cu metode și cu ajutorul unor grupuri care în aparență nu aparțin statului, dar sunt în realitate manipulate de către el.

Cert este faptul că după atacul brutal asupra SUA din septembrie 2001, viziunea asupra terorismului, asupra gândirii relațiilor internaționale datorită gradului de violență fără precedent va da dreptate unor previziuni mai vechi potrivit cărora, dacă statele nu își vor concentra eforturile pentru a-l eradica, complexitatea lui va crește, combinând dimensiunea internă cu cea internațională, globalizându-și efectele.