Terorismul în reglementările UE și ale Consiliului Europei

INTRODUCERE

Motto :

„Terorismul este cea mai amplă amorală formă de violență organizată”

(Paul Wilkinson)

Statele membre ale Uniunii Europene definesc terorismul ca o sumă de acte criminale cu scopul de a intimida populația și de a obliga statele să se supună cererilor formulate de autorii acestor acte sau/și pentru a destabiliza structurile fundamentale politice, economice, constituționale sau sociale ale unei țări sau ale unei organizații internaționale. UE continuă să servească drept zonă pentru finanțarea, oferirea de logistică, de refugiu și recrutare pentru grupările teroriste care operează în principal în afara Europei.

Terorismul are un caracter mondial și reprezintă o amenințare la adresa drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept în Europa și în întreaga lume. Atacurile teroriste nu fac nicio deosebire, victimele terorismului pot fi originare de oriunde.

Atacurile teroriste ce au avut loc în ultimii ani în Uniunea Europeană au reprezentat niște încălcări inacceptabile ale principiilor care stau la baza societăților democratice. Respectiv, fiind în fața unei astfel de amenințări de durată, Uniunea Europeană este mai mult ca niciodată obligată să acționeze ca un tot unitar pentru a promova și a susține principiile care reprezintă rațiunea sa de a fi, de a exista.

Teroriștii nu numai că urmăresc să ucidă și să stăpânească, ci și să împartă societățile și să răspândească ura. Acest sentiment de insecuritate pe care teroriștii încearcă să-l creeze trebuie să ne preocupe cel mai mult, deoarece are potențialul de a ataca coeziunea societăților europene. Creșterea polarizării și creșterea viziunilor extremiste este o preocupare pentru statele membre ale UE.

I. Scurt istoric privind noțiunea de “Terorism”

Conform mai multor studii, terorismul își are originea încă din Antichitate. Cel mai citat caz de terorism antic se referă la Sicari. Sicarii reprezintă un grup de evrei care pe timpul Imperiului Roman au respins controlul roman asupra Iudeii, ca urmare parcurgând la diverse acte criminale cum ar fi vorba de răpiri și asasinate. Ei se axau pe Fariseii care îi sprijineau pe romani și prin acțiunile lor încercau să creieze acțiuni violente împotriva Romei (D’Alessio & Stolzenberg).

Alt caz este Revoluția Franceză, când Guvernul revoluționar a apelat la teroare împotriva celor suspectați de a încerca să suprime revoluția. Această revoluție reprezintă un punct de plecare în ceea ce privește noțiunea de - terorism. Termenul de - terorism a fost creat inițial în Franța în anul 1798, fiind investit cu sensul de “sistemul, regimul terorii” și făcea referire la acțiunile derulate în cursul Revoluției Franceză.

Acea revoluție se descrie printr-o o serie de revolte sociale și politice radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a Franței, marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului.

Mai existau și alte tipuri de grupăricare aveau drept scop de a teroriza, de exemplu poliția din fostele state comuniste (Polonia, Cehia, Ungaria etc.).

De-a lungul anilor terorismul în UE a fost desiminată și în mass-media, de cultura pop și actorii politici proeminenți. Prin cultura pop, se are în vedere încercarea de a contura percepțiile indivizilor (prin filme, jocuri video, spoturi publicitare etc.). Canalele media au o mare influență asupra societății, deoarece persoanele tind să se încreadă în ceea ce aud, văd, citesc (anume modul în care se prezintă evenimentele).