Tipuri de contracte

CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPARARE

Sectiunea I Notiunea si caracterele juridice ale contractului de

vânzare-cumparare

1.Notiunea contractului de vânzare-cumparare

Contractul de vânzare-cumparare succede vechiului troc, constituind forma civilizata a acestuia. În orânduirea primitiva circulatia bunurilor s-a realizat sub forma trocului. Cu timpul acesta se perfectioneaza, putându-se dobândi orice fel de lucruri în schimbul unui bun, unul si acelasi, mai întâi animalele, apoi moneda, creând premisele aparitiei contractului de vânzare-cumparare. Codul Civil în art. 1294 defineste vânzarea ca fiind o conventie prin care doua parti se obliga între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintâi pretul lui. Definitia data de legiuitor contractului de vânzare-cumparare nu este completa, ea rezumându-se doar la transmiterea proprietatii. Prin contractul de vânzare-cumparare se poate transmite nu doar dreptul de proprietate, ci si un alt drept real, ca dreptul de superficie ori de uzufruct. Tot prin vânzare-cumparare se poate transmite si un drept de creanta, în cazul cesiunii de creanta. Prin contractul de vânzare-cumparare se poate transmite un drept din domeniul proprietatii intelectuale de ex. dreptul patrimonial de autor, apoi, în mod exceptional, drepturi asupra unei universalitati.

Definitia contr. de v-c S 1 a

Def. Contractul de vânzare-cumparare este acel contract în care o parte, numita vânzator, transmite si garanteaza altei parti, numita cumparator, dreptul sau de proprietate asupra unui bun sau alt drept real ori drept de creanta sau dreptul asupra unei universalitati juridice, cumparatorul obligându-se în schimb a plati o suma de bani, numita pret.

Contractul de v-c nu poate avea ca obiect drepturi personale nepatrimoniale si nici drepturi patrimoniale care au caracter strict personal, precum nici alte drepturi prevazute de lege (pensii, indemnizatii) ori rezultate din acte unilaterale sau convenite prin contracte intuitu personae.

2.Caracterele juridice ale contractului de vânzare-cumparare S 2 a

Sunt urmatoarele: este un contract consensual, bilateral (sinalagmatic), cu titlu oneros, comutativ si translativ de proprietate:

a. Contractul de v-c este un contract consensual deoarece se încheie valabil prin simplul consimtamânt al partilor. Codul Civil în art. 1295 al.1 prevede ca vânzarea este perfecta îndata ce partile s-au învoit asupra lucrului si asupra pretului. Rezulta ca, în principiu, pentru validitatea contractului de v-c nu se cere îndeplinirea conditiei de forma si nici remiterea lucrului vândut si a pretului în momentul încheierii contractului. De la principiul consensualismului exista doua exceptii prevazute de lege, când contractul de v-c, pentru a fi valid, trebuie sa îndeplineasca solemnitatea ceruta de lege. Prima exceptie este continuta de art. 2 al. 1 din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, care spune ca, terenurile situate în intravilan si extravilan pot fi înstrainate si dobândite, prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentica. Nerespectarea acestei legi se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contractului. La fel, contractul este valabil numai cu respectarea formelor cerute de lege în cazul vânzarii silite prin licitatie publica.

b. Contractul de v-c este un contract sinalagmatic (bilateral) deoarece prin încheierea sa da nastere la obligatii reciproce între partile contractante. Vânzatorul are obligatia sa predea bunul vândut si sa-l garanteze pe cumparator contra evictiunii si pentru viciile ascunse ale bunului vândut, iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul convenit si sa preia lucrul.

c. Contractul de v-c este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale, adica primirea unui echivalent în schimbul prestatiei la care se obliga.

d. Contractul de v-c este un contract comutativ, deoarece existenta si întinderea drepturilor si obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti la încheierea contractului si nu depind, ca în cazul contractelor aleatorii, de un eveniment viitor si incert.

e. Contractul de v-c este un contract translativ de proprietate. Acest caracter reiese din art. 971 si 1295 C. Civ. Încheierea contractului are drept consecinta transmiterea dreptului de proprietate si riscurilor de la vânzator la cumparator, desi lucrul nu s-a predat si pretul nu s-a platit, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:

1.Vânzatorul trebuie sa fie proprietarul bunului vândut, iar contractul valabil încheiat.

2. Obiectul contractului trebuie sa fie format numai din bunuri determinate individual. În situatia bunurilor determinate generic, efectul translativ se produce numai în momentul individualizarii lor, prin predare.

3. Este necesar ca partile sa nu fi amânat transferul proprietatii sau a altor drepturi printr-o clauza speciala, pâna la predarea bunului sau la împlinirea unui termen sau conditie.

4. Publicitatea imobiliara are ca obiect înscrierea în cartea funciara a actelor si faptelor juridice referitoare la imobilele situate în raza teritoriala a judecatoriilor si se efectueaza de catre birourile de carte funciara ale acestora. Înscrierile în cartea funciara devin opozabile fata de terti de la data înregistrarii cererii. Dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti fara înscrierea în cartea funciara, când provin din vânzarea silita sau sunt dobândite prin efectul legii sau prin hotarâre judecatoreasca. Posesia bunurilor mobile constituie cel mai bun sistem de publicitate a proprietatii.

Sectiunea II Conditiile de validitate ale contractului de vânzare-

cumparare

1.Consideratii generale.

Un contract de v-c este valabil încheiat, legal întocmit când întruneste toate conditiile prevazute de art. 948 C.Civ., si anume:

-capacitatea de a contracta;

-consimtamântul valabil al partii ce se obliga;

-un obiect determinat;

-o cauza licita;