Traficul de Persoane

CAPITOLUL 1

1.1. Consideraţii generale

Traficul de persoane constituie un fenomen ale cărui dimensiuni înregistrează o creştere alarmantă. El nu constituie un fenomen episodic, afectând un număr redus de persoane, ci un fenomen cu profunde implicaţii de ordin social şi economic, favorizat de globalizare şi utilizarea tehnologiilor moderne, care afectează atât statele membre ale Uniunii Europene, cât şi statele candidate. România şi-a adaptat legislaţia naţională la cea internaţională în dorinţa de a se alinia eforturilor comune ale altor state de combatere a traficului de persoane.

Adaptarea legislaţiei naţionale a presupus însă un întreg pachet legislativ, care a intrat în vigoare în perioada 2001-2005, oferind posibilitatea organelor de aplicare a legii să acţioneze în scopul diminuării fenomenului şi aliniind România la standarde internaţionale în domeniu.

Proiectul Planului Naţional de Acţiune pentru combaterea traficului de persoane (aprobat prin H.G. nr.1216/2001) a fost elaborat la iniţiativa Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerul Justiţiei de către specialişti din cadrul acestor ministere în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii şi Solidarităţii sociale, Ministerul Tineretului, Ministerul Culturii. Planul stabilea obiective concrete pe trei direcţii strategice de acţiune, respectiv:

- prevenirea traficului de persoane

- urmărirea în justiţie a traficanţilor

- protecţia victimelor traficului de persoane, în concordanţă cu

recomandările reprezentanţilor Pactului de Stabilitate pentru sud-estul Europei.

Preocupările privind îmbunătăţirea situaţiei victimelor oricărui tip de infracţiuni au rezultat din adoptarea Legii 211/2004, privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, act normativ care are în vedere consilierea psihologică gratuită acordată la cerere, asistenţă juridică gratuită şi nu în ultimul rând acordarea unor compensaţii financiare dintr-un fond al statului special constituit în acest sens, iar la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române a fost înfiinţat Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii ca structura specializată care are atribuţiuni în ceea ce priveşte prevenirea criminalităţii în general şi prevenirea traficului de persoane, în special (inclusiv de minori).

Tocmai datorită preocupărilor pe care Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii în domeniul traficului de persoane, în luna septembrie 2004 în structura institutului a fost înfiinţat Oficiul Naţional de prevenire a traficului de persoane şi de monitorizare a victimelor traficului.

În anul 2005 prin Hotărârea de Guvern nr. 1584/2005 Oficiul Naţional de prevenire a traficului de persoane şi de monitorizare a victimelor traficului a fost reorganizat acesta numindu-se Agenţia Naţională împotriva traficului de persoane trecând din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române în cea a Ministerului Administraţiei şi Internelor

Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale împotriva traficului de persoane s-a avut în vedere crearea unei structuri care să urmărească îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Planul Naţional de Acţiune privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi să colaboreze cu instituţiile abilitate în realizarea acestora, să monitorizeze activitatea de protecţie a victimelor traficului şi nu în ultimul rând să efectueze demersurile necesare privind înfiinţarea unei agenţii naţionale anti trafic, care să aibă ca obiect de lucru prevenirea traficului de persoane, traficului de minori şi proxenetismul.

În urma analizelor efectuate la nivelul Agenţiei Naţionale împotriva traficului de persoane a rezultat că factorii cel mai des întâlniţi, care favorizează traficul de persoane inclusiv migraţia şi, implicit, expunerea la risc, se află în relaţie fie cu instituţii sociale, fie cu instituţii de drept. Printre aceşti factori se pot enumera: familia şi comunicarea între membrii ei; problemele comunităţii locale, în special problema locurilor de muncă pentru tineret, dar şi problema generală a şomajului; încrederea scăzută în instituţiile statului; disponibilitatea de a încălca anumite norme legale în situaţia de emigrare sau neconştientizarea riscului emigrării.

Prevenirea şi combaterea traficului de persoane (în special femei şi copii) constituie aspecte ce reclamă din partea tuturor ţărilor (de origine, tranzit, destinaţie) o abordare globală şi internaţională, adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a traficului, de pedepsire a traficanţilor şi de protecţie a victimelor.

Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se concretizează această infracţiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate şi traficante, de scopul urmărit şi interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar şi de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului).

- Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane

include sclavia, munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu.

- Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriaşe),

reţele regionale şi internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic şi pe baza cărora se realizează activitatea de traficare).

- Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează şi

susţin traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eşecurile în viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale către est, unde piaţa prostituţiei este mai tentantă.

- Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la

condiţia de ,,marfă”, sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le întreaga evoluţie viitoare.

- Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creşterii alarmante din ultimii

ani, traficul de persoane devine un fenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesul general al globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne.

- Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri scăzute pentru

societate, profituri uriaşe pentru traficanţi, care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în continuare a activităţilor ilicite.