Transportul aerian în Uniunea Europeană

1. Noțiuni Generale

În cadru dezvoltării comerţului internaţional, trasportul aerien prezintă o importanță deosebită, fiind cea mai dinamică modalitate de transport. Dreptul aerian internaţional şi intern este reglementat printr-o serie de convenţii internaţionale, inceputul acestora fiind marcat in 1890 de statutul juridic al aerostatelor, propus de Paul Fauchille.

Dintre toate tipurile de transport, transportul aerian a avut cea mai mare cre;tere din ultimi 20 de ani. Experimentat în pasageri/km, traficul aerian a crescut cu 7,4% pe an în medie din 1989, în timp ce traficul înregistrat de aeroporturile celor 15 state a crescut de 5 ori din 1970.

În fiecare zi mai mult de 25.000 de avioane zboară desupra Europei și, judecând după tendințele de creștere, această cifră se va dubla la fiecare 10-14 ani. Chiar dacă cerul este destul de mare, această densitate a traficului pune câteva probleme reale. Numărul în creștere al întârzierilor este un semn clar de saturație.

Totuți, companiile aeriene se așteaptă de la o dublare a traficului aerian până în 2010. Pentru a susține o asemenea creștere, managementul traficului aerian trebuie reorganizat și trebuie asigurată o capacitate suficientă a aeroporturilor.

Sediu juridic:

- Convenţia internaşională de la Paris asupra navigaţiei aeriene internaţionale, 1919

- Convenţia de la Varşovia, 1929 la care România a aderat prin Decretul nr. 1213-1931, modificată prin Protocolul de la Haga din 1955, ratificat si de România, protocol care reglementează documentul de transport aerian, transporturile combinate si raspunderea civilă contractuală a transportului pentru pagube suferite de călători, bagaje si mărfurile transportate;

- Protocolul final al Conferinţtei de la Varşovia, Roma, 1933 care reglementează răspunderea delictuală a cărăuşului aerian;

- Convenţia privind aviaţia civilă internaţională de la Chicago, 1944, la care România a aderat in 1965;

- Convenţia de la Guadalajara. 1951, de completare a Convenţiei de la Varşovia, referitoare la transportul aerian internaţional efectuat de o persoană, alta decât cărăuşul contractual.

Reglementarea internţională a dreptului aerian a determinat o legislaţie internă pentru fiecare stat care a aderat la anterioarele convenţii, in România apărând in anul 1953 Codul aerian aprobat prin Decretul nr. 516/1953, modificat prin Decretul nr. 204/1956 şi 212/1959. Acest cod a fost abrogat şi, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 29/22.08.1997, a fost aprobat noul cod aerian publicat in Monitorul Oficial nr. 2086/08.1997 in vigoare la data de 01.01.1998

2. Crearea unui spațiu european unic

Un grup la nivel înalt, format din reprezentanți ai autorităților civile și militare din statele membre și prezidat de vicepreședintele Comisiei responsabil pentru energie și transport, a trasat regulile pentru reorganizarea fundamentală a controlului traficului aerian în Europa. Ca urmare a raportului acestui grup, Comisia Europeană a propus, în 2001, crearea spațiului aerian unic până în 2004 prin:

- adoptarea unui cadru de reglementare pentru a se asigura că avioanele care traversează spațiul Comunității folosesc proceduri asemănătoare, echipamente, regulamente și reguli commune asupra folosirii spațiului aerian. Reglementările Comunității, sprijinite de resurse adecvate, vor stabili obiective care vor permite creșterea traficului, în timp ce siguranța va fi menținută;

- adoptarea unui mechanism care să permită armatei să mențină capacitățiile de adaptare. Obiectivul este crearea unui management comun real civil/militar al spațiului aerian;

- promovarea dialogului cu partenerii sociali, începând cu controlorii spațiului aerian, bazat pe experiența din alte sectoare, care ar permite conturarea unei politici aeriene commune care să aibă un impact social considerabil;

- adaptarea unui sistem de supraveghere, inspectare și amenzi care va asigura suportul efficient al legilor;

- modernizarea metodelor de lucru și a echipamentelor;