Transportul Feroviar în Uniunea Europeană

1. Concepte de bază privind politica transporturilor

Transportul este factorul cheie în economia modernă. Exista, însă o permanentă contradictie între societate, care solicită tor mai multă mobilitate, si opinia publică, care este din ce în ce mai intolerantă fată de întârzierile repetate si slaba calitate a unor servicii de transport.

La cererea crescândă pentru transport, răspunsul Comunitătii nu poate fi decât construirea unei noi infrastructuri si deschiderea de noi piete. “Sistemul de transport are nevoie de optimizare în vederea îndeplinirii exigentelor impuse de extinderea UE si dezvoltării durabile”, se stipula în cadrul raportului Consiliului European de la Goteborg. Un system modern de transport trebuie să fie durabil din punct de vedere economic, social si din punct de vedere al protectiei mediului

Totalul cheltuielilor de transport se ridică la aproximativ 1000 bilioane euro, ceea ce înseamnă mai mult de 10% din PNB-ul European. Sectorul are peste 20 de milioane de angajati. Acest lucru implică o infrastructură si tehnologii al căror cost pentru societate este atât de mare încât nu permite nicio eroare de judecată în această privintă.

Datorită faptului că scala investitiilor în transporturi si rolul său determinant în economie sunt în crestere, statele semnatare ale Tratatului de la Roma au adoptat o politică în domeniul transportului comun care are regulile sale specific.

1.1 Aspecte specifice ale domeniuli transporturilor la nivel european

Comunitatea Europeană a fost mult timp incapabilă sa implementeze politica de transport comună stipulată in Tratatul de la Roma. Aproape 30 de ani, Consiliul de Ministri nu au putut să transpună în practică propunerile Comisiei. De abia în 1985 statele membre au decis că este necesar ca Uniunea Europeană să legifereze în acest domeniu. Tratatul de la Maastricht a întărit din punct de vedere politic, institutional si bugetar, bazele politicii de transport, de asemenea a înlocuit unanimitatea cu majoritatea calificată si a inclus conceptual de retea transeuropeană, ceea ce a făcut posibil un progres pe planul infrastructurii transportului la nivel European, cu ajutorul resurselor puse la dispozitie de către Comunitate.

În decembrie 1992 comisia a publicat prima Cartă Albă cu privire la dezvoltarea politicii comune a transporturilor. Principiul director al documentului a fost deschiderea pietei transporturilor. Acest prim real progres în politica de transport a determinat o scădere a preturilor de consum, combinată cu cresterea calitătii serviciilor si cu o diversificare a cererilor, ceea ce a schimbat stilul de viată si obiceiurile de consum ale cetătenilor europeni. Al doilea progres al acestei politici a fost dezvoltarea unor tehnici modern de interoperabilitate la nivel European.

La data de 22 iunie 2006 a fost revizuită Carta Albă aducân noi orientări în politica transporturilor: ”Pentu o Europă în miscare- Mobilitate durabilă pentru continental nostru”. Aceste noi orientări se înscriu în continuarea politicilor anterioare: deschiderea si interconectarea pietelor si dezvoltarea durabilă a mobilitătii, prin punerea accentului pe nevoia de a asigura competitivitatea industriilor europene, precum si prosperitatea societătilor statelor membre. Orientările aveau drept obiective majore promovarea unei mobilităti eficiente si protejarea madiului înconjurător si a cetătenilor.

2. Transportul feroviar

Căile ferate existente sunt un contrast, un amestec de antic si modern: există retele performante, de mare viteză, cu gări si terminale moderne dar există servicii de transport nemodernizate, cu linii suburbane, cu navetisti înghesuiti în trenuri care întârzie întotdeauna, cu statii dărâmate si nesigure.

Comunitatea Europeană încearcă să creeze condiţiile pentru efi cientizarea sectorului feroviar şi adaptarea sa la cerinţele pieţei unice. În acest sens, a propus introducerea unei licenţe de operare care să ofere accesul uniform la infrastructură şi a stabilit un sistem care să asigure alocarea capacităţii de infrastructură pe o bază non-discriminatorie şi că utilizatorii plătesc costul real al facilităţilor pe care le folosesc.

În Carta Albă din iulie 1996, Comisia Europeană a stabilit o strategie de revitalizare a căilor ferate comunitare, în special prin raţionalizarea situaţiei lor fi nanciare, asigurarea accesului liber la toate serviciile publice şi de trafic, şi promovarea integrării sistemelor naţionale şi a aspectelor sociale.

În anul 2001a fost publicată Cartea Alba a Comisiei Europene intitulata „Politica europeana de transport pentru 2010 – momentul deciziei”, ea contine un capitol distinct destinat căilor ferate. În plus, în acelasi an a apărut „primul pachet feroviar” de legislatie, respectiv trei directive prevazând scoaterea căilor ferate de sub controlul statului si separarea infrastructurii de segmentul de operare. În prima fază a început liberalizarea transportului de marfă, deschizandu-se initial concurentei circa 50.000 km de linii paneuropene

În 2002, C.E. a propus „al doilea pachet feroviar”, adoptat dupa 2 ani de dezbateri – în 2004, cu obiectivul tehnic de creare a „spatiului feroviar european unic, integrat”. Atunci s-a infiintat si Agentia Feroviară Europeană, menită să vegheze la siguranta traficului, ca pas important spre o piată unică